Iubind am învăţat să iubesc

 Iubirea mea părea că intră în portul vieţii tale. Dar am naufragiat aproape de mal. Atent fiind la orice altceva decât cârmuirea bărcii. Am aşteptat doar să îmi întinzi o mână, să vii după mine în larg, să simţim împreună adâncimea mării şi să vâslim împreună spre Paradis. Era momentul în care am înţeles direcţia în care trebuie să merg. Dar acea mână întinsă a venit doar de la Dumnezeu. Ţi-ai închis portul şi ai plecat. 

Abia atunci am înţeles ce însemni pentru mine, ce este iubirea şi câte merită să faci pentru ea.  Cum pentru ea merită să lupţi cu cele mai mari valuri, să înoţi împotriva curenţilor, să rămâi la suprafaţă şi să nu te laşi dus de val, să-ţi înfrunţi orice temere. Să continui să înoţi spre ea chiar dacă nu ştii unde o să ajungi. Pentru că atât timp cât o cauţi nu ai cum să te pierzi.

 În marea de iubire se găseşte pentru fiecare din noi un suflet unde să ancorăm pentru totdeauna. Cu cât luptele noastre vor fi mai grele, cu atât vom fi mai capabil să acceptăm intensitatea emoţiilor şi a sentimentelor. 

Pentru orice durere există un pansament. Pentru orice lacrimă vărsată, zâmbeşte de două ori.  Pentru fiecare suferinţă îndurată, fă bucurii altora. Pentru fiecare inimă distrusă, înveseleşte altă inimă. Pentru fiecare zi în care nu ai iubit, dăruieşte mai mult.

Poem de iubire

Ești rază de iubire ce pașii-mi călăuzești,
Ești visul meu adânc în noaptea-n tunecată,
Ești gândul ce-mi trepede din zori pân'la asfințit,
Ești lacrima ce-o port pe obrazu-mi uscat.

Ești zâmbetul frumos ce chipul mi-a purtat,
Ești mângâiere blândă și sentiment neuitat,
Ești ruga mea-nălțată din credința toată,
Ești valul mării ce mângâie-n tăcere.

Ești dorul de iubire ce-l port pictat în mine,
Ești cerul meu senin și steagul alb al păcii,
Ești soarele din roua ce buzele-mi răcoresc,
Ești floarea frumuseții și chipul bunătății.

Ești toamna ce-a venit și vara ce-a trecut,
Ești tot ce mi-am dorit și chiar mai mult,
Ești jertfa mea ce niciodată n-a durut,
Ești timpul meu oprit, iubirea ce nu moare.

Ești parte din mine, o amintire vie,
Ești taină, speranță, lumină și toate la un loc,
Ești mare împlinire a tot ce este viață,
Ești tot ce mi-am dorit,

și tot ce am avut...

Orbia sufletul și oboseala minții

Pierdem oameni dragi pe care îi iubim din tot sufletul doar pentru că suntem prea orbi să ne dăm seama sau să apreciem cât de mult înseamnă acea persoană pentru noi.

Îi pierdem și puțini sunt cei care mai au șansa să îndrepte răul făcut. Majoritatea ne păcălim singuri că ne-am învățat lecția și nu o să se mai întâmple. Spunem că așa a trebuit să fie. Nu, este o iluzie. Am ratat momentul să ne trezim, să ne scuturăm, să ne adunăm gândurile și energia, să renunțăm la a lupta pentru nimicurile de zi cu zi și să luptăm pentru omul care este al nostru deja. Să luptăm pentru acel suflet pe care îl iubim, așa cum am făcut-o la început. Să nu uităm să fim romantici, înțelegători, spontani, blânzi, iubitori, respectuoşi şi recunoscători.

Să ne îndrăgostim în fiecare zi de aceeaşi persoană făcându-o şi pe ea să se îndragostească de noi. Și nu să ne culcăm pe o ureche considerând că ”cetatea” odată cucerită nu mai poate fi pierdută.
Și să nu avem impresia că persoana de lângă noi ne iubește doar pentru că suntem noi pur și simplu și nu pentru cum suntem. Prin felul în care ne purtăm apropiem sau îndepărtăm omul drag.
Nimic nu ne permite să fim indiferenți, egoiști, arțăgoși, insensibili.

Cele mai dureroase despărțiri sunt cele pe care le anticipi, când consideri că nu mai poți, că ai nevoie de o pauză, că faci prea multe sacrificii. Și în acele momente îți apare în gând ideea că trebuie să faci ceva, să îndrepți cumva lucrurile. Ești conștient că poți să schimbi situația, dar nu ai suficientă voință. Sau pui orgoliul înaintea sentimentelor. Și atunci nu faci nimic. În loc să privești omul tău în ochi și să îi spui: ”Suntem doi proști care se iubesc, hai să renunțăm la orgoliu și să punem iubirea mai presus de orice.” O spui tu, nu aștepți să o spună celălalt. De la tine vine schimbarea.

O/îl iubești? Arată-i! Astăzi, mâine s-ar putea să fie prea târziu. Chiar cu riscul de a părea nebun. În iubire nebunia poate fi frumoasă. Nu te complace în situația ”merge și așa”. Nu uita să răzi, să te joci, să spui în gura mare ”TE IUBESC!”. În fond despre asta este iubirea: momente unice. 
Îndrăgosteala poate ține puțin,dar iubirea dacă o uzi în fiecare zi ține pentru totdeauna.

Pentru omul pe care îl iubești trebuie să lupți în fiecre zi. Nu doar până îl cucerești, o lună, două trei, un an…Ci în fiecare zi. Să spui des ”te iubesc” și să o demonstrezi prin fapte. Fără teama că ești ridicol. În iubire ridicolul nu există. Fă-le până încă se poate. Suntem prea mulți, cei care am pierdut persoane dragi doar pentru că am fost prea orbi să vedem cât de mult înseamnă pentru noi.

Luptă, luptă...iar când simţi că nu mai poţi, luptă

Lucruri pentru care trebuie să lupţi până la sfârşit,

Chiar şi atunci când pare o misiune imposibilă sunt lucruri şi ţeluri pentru care trebuie să lupţi până la ultima suflare cu toată dârzenia şi energia. Lupte din care să faci un scop. Lupte din care trebuie să câştigi. Lupta pentru iubire este de căpătâi. Chiar şi atunci când nu mai ai putere, găseşte! Renunţarea la această luptă poate devenii primejdioasă. Ai o iubire la care visezi? Luptă să o câştigi!

Luptă pentru adevăr, luptă pentru dreptate. Ştii pe cineva judecat pe nedrept? Luptă! Luptă pentru adevărul care trebuie spus, pentru iubirea care trebuie câştigată.

Luptă pentru fericirea ta. Luptă pentru fericirea celor din jur. Pentru pace şi buna înţelegere. E modul prin care trebuie să îţi faci remarcată existenţa pe acest Pământ.

Luptă pentru visurile tale. Nu asista cu indiferenţă ca şi cum ai fi musafir în viaţa ta! Sunt lupte pe care nimeni nu le poate câștiga în locul tău. Luptă pentru ceea ce crezi. Luptă pentru a lăsa ceva bun în urma ta.

Luptă cu tine. Cu patimile tale, cu fricile tale, cu gândurile rele. Luptă cu răul din propriul suflet. „Lupta cu răul din inima mea" este un principiu adevărat, fundamentat solid şi puternic pe care se poate construi bunăstarea umanităţii. Numai cine s-a luptat cu răul din propria inimă poate duce o luptă împotriva răului în general.

Luptăm, ca la finalul vieţii să putem spune:

”Lupta cea bună m-am luptat, călătoria am săvârşit, credinţa am păzit. De acum mi s-a gătit cununa dreptăţii, pe care Domnul mi-o va da în ziua aceea.”

Iubirea

Învăţ să iubesc

În iubire nu există învinşi şi învingători. Fiecare vine cu ce are mai bun, iar la plecare fiecare pleacă cu ce i-a dat celălalt. Încredere, compasiune, speranţă, bucurie, dragoste, pasiune, mângâiere, deznădejde, dezamăgire, regrete, reproşuri, deziluzii...

Tânjim după persoana plecată. Uităm să ne mai gândim la noi. Mintea nu ne mai aparţine, gândul este doar la ea. O floare, o bancă dintr-un parc, soarele ce intră pe geam, felinarul de pe stradă...totul ne aminteşte de acea persoană. Suntem captivi în propria carapace. Ne simţim eliberaţi doar atunci când oferim. Dragoste, căldură. 

Totul se întâmplă cu un scop. Iubirea cerne. Mulţi intră în inima noastră, puţini rămân. Cine ţi-a cunoscut pata de întuneric din suflet şi nu te părăseşte înseamnă că te-a ales pentru totdeauna.
Amintirile nu ni le pot lua nimeni. Poţi păstra veşnic o persoană în viaţa ta prin amintiri. O poţi iubi prin rugăciune. Cine îţi atinge sufletul odată nu mai poate fi uitat. Este o lege a iubirii. Resect-o! Nu trăi în trecut. Trăieşte iubirea la prezent.

Soarele răsare şi în văile cele mai adânci. Florile cresc şi pe culmile cele mai înalte. Totul este o minune. Din iubire se nasc minuni. Minunea simpă-i darul de a şti ce-i dor.

Azi în mine s-a schimbat anotimpul. Chiar dacă nu mai eşti, în mine vorbeşti neîncetat. Locul cel mai frumos în care am fost, a fost la tine în suflet. În braţele tale am gustat din Paradis. Prin sinusurile tale am respirat aerul cel mai tare. De la înălţimea pasiunii noastre. Prin ochii tăi am descoperit frumosul. În tine am văzut Cerul. Încă mai simt strânsoarea caldă din fragedele tale mâini.

Iubirea dă sens la orice. Când te rătăceşti caută-te în suflet. Când nu ştii cine eşti, priveşte-te prin ochii mei şi vei înţelege cât eşti de diafan/ă. Când nu găseşti răspunsuri priveşte cerul şi întreg universul îţi va răspunde. Iubirea sinceră, curată rămâne indiferent de timp, distanţă, durere şi oameni care încearcă să o schimbe.

Iubirea noastră rămâne scrisă pe cer. În versuri.

Am dreptul să plec doar pentru a te proteja de mine. Asta înseamnă că te iubesc.

Alegeri

Viaţa noastră este formată din alegeri. Alegerile sunt cele care ne definesc. Tot ce facem este o alegere, tot ce trăim se datorează alegerilor făcute la un momentdat.

Vine un moment în viaţă în care trebuie să alegi să lupţi şi alteori în care trebuie să te dai la o parte şi să-L laşi pe Creator să lupte pentru tine. Cu credinţă vei recunoaşte acele momente.

Vine un moment în viaţă în care trebuie să alegi să taci şi alteori în care trebuie să vorbeşti. Cu înţelepciune vei recunoaşte acele momente.

Vine un moment în viaţă în care trebuie să alegi să rămâi în lumină şi alteori în care trebuie să fii tu lumină. Cu Dumnezeu în suflet vei recunoaşte acele momente.

Vine un moment în viaţă în care trebuie să ceri şi alteori în care trebuie să oferi. Cu echilibru vei recunoaşte acele momente.

Vine un moment în viaţă în care trebuie să alegi să rămâi în viaţa cuiva şi alteori în care să pleci din viaţa cuiva. Cu iubire vei recunoaşte acele momente.

Vine un moment în viaţă în care trebuie să alegi să fii vultur, iar alteori să alegi să fii porumbel. Cu curaj vei recunoaşte acele momente.

Vine un moment în viaţă în care trebuie să alegi calea cea mai scurtă şi alteori să alegi calea cea mai anevoioasă. Cu răbdare vei recunoaşte acele momente.

Vine un moment în viaţă în care trebuie să alegi să mângâi, iar alteori să pansezi răni. Cu blândeţe vei recunoaşte acele momente.

Vine un moment în viaţă în care trebuie să alegi să râzi, iar alteori în care să îţi aduni lacrimile. Cu speranţă vei recunoaşte acele momente.

Vine un moment în viaţă în care trebuie să alegi să îţi păstrezi privirea spre cer, iar alteori în care trebuie să îţi pleci capul. Cu demnitate vei recunoaşte acele momente.

Vine un moment în viaţă în care trebuie să alegi oamenii pe care îi primeşti în sufletul tău şi alteori să faci curat în viaţa ta. Cu încredere vei recunoaşte acele momente.

Vine un moment în viaţă în care trebuie să alegi între bine şi rău. Cu discernământ vei recunoaşte acel moment.

Totul este o alegere. Şi să crezi în Dumnezeu este o alegere. O alegere fundamentală pentru viaţa noastră, ea determină existenţa noastră, sănătatea sufletească şi Viaţa Veşnică.

Dorul meu

Când mi-e dor de tine îmi amintesc de Dumnezeu

În lipsa ta am înțeles ce-nseamnă dorul, un mister căruia până acum nu-i înțelegeam progunzimea. M-ai făcut să învâţat de ce acest cuvânt este aşa de intens. De ce, de dor, uneori simți că te sufoci. De ce, de dor, eşti în stare să faci cele mai nebuneşti lucruri. De ce, când ţi-e dor, simţi că tu eşti prea mic, camera e prea mică, lumea e prea mică. De ce aerul se comprimă, iar ţie-ţi vine să alergi de nebun, poate, poate uiţi de dor. Nimic nu a reuşit să mă încarce emoţional mai tare ca şi DORUL de tine. E greu să definesc în cuvinte ce înseamnă "mi-e dor de tine.." doar sufletul meu ştie cu adevărat ce înseamnă asta.

Poate că dorul este un sentiment de egoism, că mi-e dor de mine cum mă simţeam lângă tine, de felul în care mă făceai tu să mă simt, să trăiesc, să zâmbesc...Dar ştiu sigur că dorul este efectul dragostei. Şi deşi este sentimentul cel mai frustrant este şi cel mai frumos. Este la fel de frumos ca şi dragostea.
Acest sentiment de dor mă face uman, mă face să cred că am şi eu ceva frumos în mine. Ce paradox, nu? El mă face să mă simt bun deşi îmi face emoţional cel mai mare rău. Dorul este cel care mă leagă pentru veşnicie de tine. Dorul mă face mereu să te caut în suflet, în minte, în amintiri, în gânduri, în rugăciuni, în zâmbete, în lacrimi, în ploaie. Și-n toate ești. Icoana ta este imaginea de fundal a întregii lumi.
Dorul de tine este o manifestare a iubirii, iar iubirea nu poate fi limitată în timp! Cum pot să spun că te voi iubi doar cât vei face aia, sau vei fi acolo, sau orice altceva? Timpul nu mistuie dorul, vei domni mereu în sufletul meu.
Dorul este un chip al iubirii care așteaptă, care caută pe cel dorit, care nu se stinge până când nu-și revarsă toată afecțiunea în sufletul celui iubit. Dorul din mine urlă, este foarte puternic şi mă face să îmi exprim dorinţa de a te avea aproape. Dorul este amprenta lăsată de tine în sufletul meu. Tot ce am trăit cu tine retrăiesc clipă de clipă, revăd toate momentele cu tine. Dorul este suferinţa de a nu te avea alături, ci doar în suflet şi rugăciuni.
Dacă mi-e dor eşti veşnică. Dacă te iubesc sunt veşnic. Dacă avem amintiri, atunci le avem ca să învăţăm să iubim pe baza experiențelor trecute!
Mi-e dor...și iar mă rog.