Dragostea de patrie, e dragostea de umbra nucului din curtea părintească, de pragul casei în care te-ai născut și soba la care te încălzeai în iernile aspre cu zăpadă.
E dragostea de chipul, glasul și grija părintțlor care
te-au crescut; de poveștile bunicilor, de prietenii și colegii tăi, de profesorii
care ți-au dat cheile înțelepciunii ca să poți descifra mai târziu tainele vieții.
E dragostea de obiceiurile, tradiția și sărbătorile familiei
tale, ale satului și ale nației tale; de întinderea câmpului cu iarbă și flori,
cu onduiri și spice bogate, cu adieri de miresme și clipociri de ape ce trec
prin satul tău.
E dragostea de foșnetul pădurii în care ai cules fragi
și mure, de orizontul la care răsare și apune soarele dătător de viață.
E dragostea de ciresul și căpșunile din grădina
părinților tăi, de strugurii rubinii de pe dealurile satului culeși toamna.
E dragostea de frumusețile și crestele dealurilor, de
văile si luncile râului în care te-ai scăldat în verile toride, de drumurile și
potecile pe care ai umblat desculț, de
pământul care-ți dă pâinea ca să trăiești.
E dragostea și respectul față de truda și lupta
strămoșilor tăi care s-au jertfit să-ți creeze ție un viitor și o viață mai
bună, aici în țara ta.
E amintirea plinã de pioșenie, dar și mândria că te tragi
din acești bravi oameni care ți-au lăsat această glie pentru veghere și
încrederea că vei transmite pentru veșnicie urmașilor tăi tezaurul sufletesc pe
care îl are neamul tău românesc.
E dragostea de limba mamei care te-a nãscut, de
munca agricolă, truda și bucuria oamenilor, de cinstea, corectitudinea și
caracterul compatrioților tăi.
E dragostea de rodul pământului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu