miercuri, 7 februarie 2018

Dragostea de țară


Dragostea de patrie, e dragostea de umbra nucului din curtea părintească, de pragul casei în care te-ai născut și soba la care te încălzeai în iernile aspre cu zăpadă. 
E dragostea de chipul, glasul și grija părintțlor care te-au crescut; de poveștile bunicilor, de prietenii și colegii tăi, de profesorii care ți-au dat cheile înțelepciunii ca să poți descifra mai târziu tainele vieții.
E dragostea de obiceiurile, tradiția și sărbătorile familiei tale, ale satului și ale nației tale; de întinderea câmpului cu iarbă și flori, cu onduiri și spice bogate, cu adieri de miresme și clipociri de ape ce trec prin satul tău.
E dragostea de foșnetul pădurii în care ai cules fragi și mure, de orizontul la care răsare și apune soarele dătător de viață.
E dragostea de ciresul și căpșunile din grădina părinților tăi, de strugurii rubinii de pe dealurile satului culeși toamna.
E dragostea de frumusețile și crestele dealurilor, de văile si luncile râului în care te-ai scăldat în verile toride, de drumurile și potecile pe care ai umblat desculț, de  pământul care-ți dă pâinea ca să trăiești.
E dragostea și respectul față de truda și lupta strămoșilor tăi care s-au jertfit să-ți creeze ție un viitor și o viață mai bună, aici în țara ta.
E amintirea plinã de pioșenie, dar și mândria că te tragi din acești bravi oameni care ți-au lăsat această glie pentru veghere și  încrederea că vei transmite pentru veșnicie urmașilor tăi tezaurul sufletesc pe care îl are neamul tău românesc.
E dragostea de limba mamei care te-a nãscut, de munca agricolă, truda și bucuria oamenilor, de cinstea, corectitudinea și caracterul compatrioților tăi.
E dragostea de rodul pământului.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu