Nihil sine Deo: Intenții

vineri, 2 februarie 2018

Intenții

Știi care este fericirea mea?

Să te iubesc!
Știi care este pedeapsa mea?
Să nu-ți pot săruta buzele!

Știi care este dorința mea?

Să fii fericită!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Nu uita

Fiecare moment al vieții noastre este o minune, fiecare zi din viața noastră este un dar de care trebuie să ne bucurăm neîncetat. Cuvintele, gândurile, acțiunile, gesturile pe care le facem determină viața pe care o trăim. Trăiește prezentul, indiferent de ora pe care o arată ceasul. Ține minte, nu există zi lipsită de importanță. Astăzi este cea mai frumoasă zi din viața ta. Și mâine mai frumoasă ca cea de astăzi. Și poimâine. Și tot așa. Zilele devin săptămâni, săptămânile se transformă în luni, iar lunile în ani și, chiar fără să-ți dai seama, ajungi în Vârf. Nu uita că schimbările pozitive se întâmplă lent, pas cu pas, delicat, frumos. Marile salturi pozitive ale lumii au fost făcute prin pași mărunți, constanți, care au rezistat testului timpului. Profunzimea ființei tale caută liniștea. Zgomotul exterior îl auzim în viața cetății. Zgomotul interior sunt gândurile. Citește! Roagă-te! Contemplă o icoană! Privește natura! Spală mintea și învață de la natură ce înseamnă liniștea. În acea baladă dulce va vorbi Dumnezeu… Și mie, și ție.

La ce serveşte bogăţia dacă inima este nefericită?

Când inima e cuprinsă de tristeţe, emoţiile preiau controlul şi sănătatea este tulburată. La ce servesc atunci bunurile materiale, banii, casa cea frumoasă, iahtul şi călătoriile? Ceea ce doreşte sufletul tău este să foloseşti tot ce te înconjoară pentru a te ajuta în drumul tău, pentru a te pune in contact cu Dumnezeul interior, prezent în fiecare dintre noi, în natură şi în tot ce există. Sufletul tău vrea să vezi întreaga sa măreţie în loc să te concentrezi asupra aspectelor neplăcute ale experienţei tale de viaţă.

ITI MULTUMESC TIE DOAMNE

Îți mulțumesc de soare, mulțumesc de ploi,
De florile frumoase care se deschid în zori.
De păsările ce își cântă, dulce al lor cânt,
De tot ce ai creiat, Doamne, pe acest pământ!
Îți mulțumesc!

Rămâi tânăr totdeauna

Rămâi tânăr totdeauna cu al inimii fior
ca să-i poţi pe toţi cei tineri înţelege iubitor.

Rămâi milostiv de-a pururi în al inimii afund
ca să poţi simţi frăţeşte lacrimile ce se-ascund.

Rămâi liniştit oriunde plin de-ncredere luptând
ca să poţi fi-mbărbătare inimilor tremurând.

Rămâi mulţumit prin toate necerând şi necârtind
ca să fii un frâu la cele ce prea vor şi prea se-ntind.

Rămâi bun cu orice semen, bine ori la cine fă-i
ca să poţi vedea odată câştigaţi vrăjmaşii tăi.

Rămâi vrednic pân’ la moarte înfrânat şi credincios
ca să poţi în veşnicie sta la dreapta lui Hristos.
Traian Dorz

Povetele unui PUSTNIC

Ca om, gândeşte, ți s-a dat o viață în lumea aceasta; ţi se pare totul trecător, zadarnic, bucură-te că-n această lume zadarnică ţi-ai găsit un rost. Ai în vedere un ţel, ţelul vieţii tale şi, având un ţel în viaţă, te îndreaptă statornic spre acest ţel. Fă din propria-ţi viaţă un sanctuar, un templu, din creaţia ta – un imn adresat vieţii, fiinţei a tot ce există şi viază întru sine iar prin opera ta va trăi în noi. Nimic nu-ţi treacă, deci, zadarnic prin faţa ochilor. Nu bagateliza, nu dispreţui nimic în viaţă. Totul este important, toate au sau pot avea un sens. Ceea ce-ţi pare azi anodin, banal, obişnuit, comun, mâine îţi va părea rar, neobişnuit şi demn de toată atenţia unui condei. Nu închide ochii în faţa vieţii. Luminează mintea dumitale şi, dând fiecărei clipe preţul ei, cheltuieşte-ţi viaţa cu deplină cruţare; nu te risipi, nu-ţi pierde anii în zadar. Pătrunde în viaţă găsind fiecărei clipe eternitatea ei. Cert, nu-ţi cere nimeni să spui oricând, orice. Având ca om, în primul rând, o viaţă proprie, nu încerca să-ţi pui multe probleme, căci multe sunt sau au fost lămurite de mult. Mai ales, ţine minte, nu scrie orice, nu dispreţui înţelepciunea tăcerii. Când n-ai de spus ceva al tău, mai bine taci! Ca om, deci, problemele mari ale vieţii, enigmele ei, să te frămînte şi chinul tău nu va rămâne steril. Ca om, dumneata va trebui să trăieşti, însă. Apără-ţi sănătatea şi puterea morală. Păstrează-ţi cu grijă tăria sufletească, păzeşte-ţi tot ce ai mai scump – numele bun; cu frâne puternice apără în viaţă un hotar de cumpănă în statornic echilibru. Fii val lovind în mal fără răgaz, cu minte, caută-ţi vadul tău şi nu-ţi ieşi din albie, nu inunda valea, nu spulbera surpând sensul unei vieţi.