În timpul holocaustului, nemții arestau evreii și primul lucru pe care-l făceau era să despartă familiile, copiii de părinți și soțiile de soți. Rar vedeai rude împreună. Verighetele erau adunate ca trofee într-o ladă, iar fiecare lagăr avea kilograme de verighete, care însemnau “tone” de durere și de lacrimi de disperare.
Diavolul a vânat mereu familia, diavolul adună și azi verighete. Dacă am strânge de pe întreg pământul verighetele dăruite cu atât de multă dragoste, dar care mai apoi au fost scoase cu atât de multă ură, am aduna munți și nu câteva lăzi.
Astăzi cu durere auzim atât de des: “Noi trăim separat!”; “Noi avem banii separat!”; “Noi petrecem separat!”; “Noi ne facem concediile separat!”
Hristos, ne-a chemat pe noi bărbații să întemeiem familii pentru care să fim gata să ne dăm viața cum și-a dat-o El pentru Biserică, dar unii azi găsesc un sacrificiu prea mare și să-și asculte partenera, să-i spună un cuvânt încurajator, să o îmbrățișeze când o lasă puterile.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu