Orbia sufletul și oboseala minții

Pierdem oameni dragi pe care îi iubim din tot sufletul doar pentru că suntem prea orbi să ne dăm seama sau să apreciem cât de mult înseamnă acea persoană pentru noi.

Îi pierdem și puțini sunt cei care mai au șansa să îndrepte răul făcut. Majoritatea ne păcălim singuri că ne-am învățat lecția și nu o să se mai întâmple. Spunem că așa a trebuit să fie. Nu, este o iluzie. Am ratat momentul să ne trezim, să ne scuturăm, să ne adunăm gândurile și energia, să renunțăm la a lupta pentru nimicurile de zi cu zi și să luptăm pentru omul care este al nostru deja. Să luptăm pentru acel suflet pe care îl iubim, așa cum am făcut-o la început. Să nu uităm să fim romantici, înțelegători, spontani, blânzi, iubitori, respectuoşi şi recunoscători.

Să ne îndrăgostim în fiecare zi de aceeaşi persoană făcându-o şi pe ea să se îndragostească de noi. Și nu să ne culcăm pe o ureche considerând că ”cetatea” odată cucerită nu mai poate fi pierdută.
Și să nu avem impresia că persoana de lângă noi ne iubește doar pentru că suntem noi pur și simplu și nu pentru cum suntem. Prin felul în care ne purtăm apropiem sau îndepărtăm omul drag.
Nimic nu ne permite să fim indiferenți, egoiști, arțăgoși, insensibili.

Cele mai dureroase despărțiri sunt cele pe care le anticipi, când consideri că nu mai poți, că ai nevoie de o pauză, că faci prea multe sacrificii. Și în acele momente îți apare în gând ideea că trebuie să faci ceva, să îndrepți cumva lucrurile. Ești conștient că poți să schimbi situația, dar nu ai suficientă voință. Sau pui orgoliul înaintea sentimentelor. Și atunci nu faci nimic. În loc să privești omul tău în ochi și să îi spui: ”Suntem doi proști care se iubesc, hai să renunțăm la orgoliu și să punem iubirea mai presus de orice.” O spui tu, nu aștepți să o spună celălalt. De la tine vine schimbarea.

O/îl iubești? Arată-i! Astăzi, mâine s-ar putea să fie prea târziu. Chiar cu riscul de a părea nebun. În iubire nebunia poate fi frumoasă. Nu te complace în situația ”merge și așa”. Nu uita să răzi, să te joci, să spui în gura mare ”TE IUBESC!”. În fond despre asta este iubirea: momente unice. 
Îndrăgosteala poate ține puțin,dar iubirea dacă o uzi în fiecare zi ține pentru totdeauna.

Pentru omul pe care îl iubești trebuie să lupți în fiecre zi. Nu doar până îl cucerești, o lună, două trei, un an…Ci în fiecare zi. Să spui des ”te iubesc” și să o demonstrezi prin fapte. Fără teama că ești ridicol. În iubire ridicolul nu există. Fă-le până încă se poate. Suntem prea mulți, cei care am pierdut persoane dragi doar pentru că am fost prea orbi să vedem cât de mult înseamnă pentru noi.

Luptă, luptă...iar când simţi că nu mai poţi, luptă

Lucruri pentru care trebuie să lupţi până la sfârşit,

Chiar şi atunci când pare o misiune imposibilă sunt lucruri şi ţeluri pentru care trebuie să lupţi până la ultima suflare cu toată dârzenia şi energia. Lupte din care să faci un scop. Lupte din care trebuie să câştigi. Lupta pentru iubire este de căpătâi. Chiar şi atunci când nu mai ai putere, găseşte! Renunţarea la această luptă poate devenii primejdioasă. Ai o iubire la care visezi? Luptă să o câştigi!

Luptă pentru adevăr, luptă pentru dreptate. Ştii pe cineva judecat pe nedrept? Luptă! Luptă pentru adevărul care trebuie spus, pentru iubirea care trebuie câştigată.

Luptă pentru fericirea ta. Luptă pentru fericirea celor din jur. Pentru pace şi buna înţelegere. E modul prin care trebuie să îţi faci remarcată existenţa pe acest Pământ.

Luptă pentru visurile tale. Nu asista cu indiferenţă ca şi cum ai fi musafir în viaţa ta! Sunt lupte pe care nimeni nu le poate câștiga în locul tău. Luptă pentru ceea ce crezi. Luptă pentru a lăsa ceva bun în urma ta.

Luptă cu tine. Cu patimile tale, cu fricile tale, cu gândurile rele. Luptă cu răul din propriul suflet. „Lupta cu răul din inima mea" este un principiu adevărat, fundamentat solid şi puternic pe care se poate construi bunăstarea umanităţii. Numai cine s-a luptat cu răul din propria inimă poate duce o luptă împotriva răului în general.

Luptăm, ca la finalul vieţii să putem spune:

”Lupta cea bună m-am luptat, călătoria am săvârşit, credinţa am păzit. De acum mi s-a gătit cununa dreptăţii, pe care Domnul mi-o va da în ziua aceea.”

Iubirea

Învăţ să iubesc

În iubire nu există învinşi şi învingători. Fiecare vine cu ce are mai bun, iar la plecare fiecare pleacă cu ce i-a dat celălalt. Încredere, compasiune, speranţă, bucurie, dragoste, pasiune, mângâiere, deznădejde, dezamăgire, regrete, reproşuri, deziluzii...

Tânjim după persoana plecată. Uităm să ne mai gândim la noi. Mintea nu ne mai aparţine, gândul este doar la ea. O floare, o bancă dintr-un parc, soarele ce intră pe geam, felinarul de pe stradă...totul ne aminteşte de acea persoană. Suntem captivi în propria carapace. Ne simţim eliberaţi doar atunci când oferim. Dragoste, căldură. 

Totul se întâmplă cu un scop. Iubirea cerne. Mulţi intră în inima noastră, puţini rămân. Cine ţi-a cunoscut pata de întuneric din suflet şi nu te părăseşte înseamnă că te-a ales pentru totdeauna.
Amintirile nu ni le pot lua nimeni. Poţi păstra veşnic o persoană în viaţa ta prin amintiri. O poţi iubi prin rugăciune. Cine îţi atinge sufletul odată nu mai poate fi uitat. Este o lege a iubirii. Resect-o! Nu trăi în trecut. Trăieşte iubirea la prezent.

Soarele răsare şi în văile cele mai adânci. Florile cresc şi pe culmile cele mai înalte. Totul este o minune. Din iubire se nasc minuni. Minunea simpă-i darul de a şti ce-i dor.

Azi în mine s-a schimbat anotimpul. Chiar dacă nu mai eşti, în mine vorbeşti neîncetat. Locul cel mai frumos în care am fost, a fost la tine în suflet. În braţele tale am gustat din Paradis. Prin sinusurile tale am respirat aerul cel mai tare. De la înălţimea pasiunii noastre. Prin ochii tăi am descoperit frumosul. În tine am văzut Cerul. Încă mai simt strânsoarea caldă din fragedele tale mâini.

Iubirea dă sens la orice. Când te rătăceşti caută-te în suflet. Când nu ştii cine eşti, priveşte-te prin ochii mei şi vei înţelege cât eşti de diafan/ă. Când nu găseşti răspunsuri priveşte cerul şi întreg universul îţi va răspunde. Iubirea sinceră, curată rămâne indiferent de timp, distanţă, durere şi oameni care încearcă să o schimbe.

Iubirea noastră rămâne scrisă pe cer. În versuri.

Am dreptul să plec doar pentru a te proteja de mine. Asta înseamnă că te iubesc.

Alegeri

Viaţa noastră este formată din alegeri. Alegerile sunt cele care ne definesc. Tot ce facem este o alegere, tot ce trăim se datorează alegerilor făcute la un momentdat.

Vine un moment în viaţă în care trebuie să alegi să lupţi şi alteori în care trebuie să te dai la o parte şi să-L laşi pe Creator să lupte pentru tine. Cu credinţă vei recunoaşte acele momente.

Vine un moment în viaţă în care trebuie să alegi să taci şi alteori în care trebuie să vorbeşti. Cu înţelepciune vei recunoaşte acele momente.

Vine un moment în viaţă în care trebuie să alegi să rămâi în lumină şi alteori în care trebuie să fii tu lumină. Cu Dumnezeu în suflet vei recunoaşte acele momente.

Vine un moment în viaţă în care trebuie să ceri şi alteori în care trebuie să oferi. Cu echilibru vei recunoaşte acele momente.

Vine un moment în viaţă în care trebuie să alegi să rămâi în viaţa cuiva şi alteori în care să pleci din viaţa cuiva. Cu iubire vei recunoaşte acele momente.

Vine un moment în viaţă în care trebuie să alegi să fii vultur, iar alteori să alegi să fii porumbel. Cu curaj vei recunoaşte acele momente.

Vine un moment în viaţă în care trebuie să alegi calea cea mai scurtă şi alteori să alegi calea cea mai anevoioasă. Cu răbdare vei recunoaşte acele momente.

Vine un moment în viaţă în care trebuie să alegi să mângâi, iar alteori să pansezi răni. Cu blândeţe vei recunoaşte acele momente.

Vine un moment în viaţă în care trebuie să alegi să râzi, iar alteori în care să îţi aduni lacrimile. Cu speranţă vei recunoaşte acele momente.

Vine un moment în viaţă în care trebuie să alegi să îţi păstrezi privirea spre cer, iar alteori în care trebuie să îţi pleci capul. Cu demnitate vei recunoaşte acele momente.

Vine un moment în viaţă în care trebuie să alegi oamenii pe care îi primeşti în sufletul tău şi alteori să faci curat în viaţa ta. Cu încredere vei recunoaşte acele momente.

Vine un moment în viaţă în care trebuie să alegi între bine şi rău. Cu discernământ vei recunoaşte acel moment.

Totul este o alegere. Şi să crezi în Dumnezeu este o alegere. O alegere fundamentală pentru viaţa noastră, ea determină existenţa noastră, sănătatea sufletească şi Viaţa Veşnică.

Dorul meu

Când mi-e dor de tine îmi amintesc de Dumnezeu

În lipsa ta am înțeles ce-nseamnă dorul, un mister căruia până acum nu-i înțelegeam progunzimea. M-ai făcut să învâţat de ce acest cuvânt este aşa de intens. De ce, de dor, uneori simți că te sufoci. De ce, de dor, eşti în stare să faci cele mai nebuneşti lucruri. De ce, când ţi-e dor, simţi că tu eşti prea mic, camera e prea mică, lumea e prea mică. De ce aerul se comprimă, iar ţie-ţi vine să alergi de nebun, poate, poate uiţi de dor. Nimic nu a reuşit să mă încarce emoţional mai tare ca şi DORUL de tine. E greu să definesc în cuvinte ce înseamnă "mi-e dor de tine.." doar sufletul meu ştie cu adevărat ce înseamnă asta.

Poate că dorul este un sentiment de egoism, că mi-e dor de mine cum mă simţeam lângă tine, de felul în care mă făceai tu să mă simt, să trăiesc, să zâmbesc...Dar ştiu sigur că dorul este efectul dragostei. Şi deşi este sentimentul cel mai frustrant este şi cel mai frumos. Este la fel de frumos ca şi dragostea.
Acest sentiment de dor mă face uman, mă face să cred că am şi eu ceva frumos în mine. Ce paradox, nu? El mă face să mă simt bun deşi îmi face emoţional cel mai mare rău. Dorul este cel care mă leagă pentru veşnicie de tine. Dorul mă face mereu să te caut în suflet, în minte, în amintiri, în gânduri, în rugăciuni, în zâmbete, în lacrimi, în ploaie. Și-n toate ești. Icoana ta este imaginea de fundal a întregii lumi.
Dorul de tine este o manifestare a iubirii, iar iubirea nu poate fi limitată în timp! Cum pot să spun că te voi iubi doar cât vei face aia, sau vei fi acolo, sau orice altceva? Timpul nu mistuie dorul, vei domni mereu în sufletul meu.
Dorul este un chip al iubirii care așteaptă, care caută pe cel dorit, care nu se stinge până când nu-și revarsă toată afecțiunea în sufletul celui iubit. Dorul din mine urlă, este foarte puternic şi mă face să îmi exprim dorinţa de a te avea aproape. Dorul este amprenta lăsată de tine în sufletul meu. Tot ce am trăit cu tine retrăiesc clipă de clipă, revăd toate momentele cu tine. Dorul este suferinţa de a nu te avea alături, ci doar în suflet şi rugăciuni.
Dacă mi-e dor eşti veşnică. Dacă te iubesc sunt veşnic. Dacă avem amintiri, atunci le avem ca să învăţăm să iubim pe baza experiențelor trecute!
Mi-e dor...și iar mă rog.

Probleme? Cum le depășești?

Problemele au putere asupra noastră atât cât le permitem noi. Hrănim problemele atunci când ne este teamă, când nu reușim să ne depășim limitele, când nu avem încredere, când le facem mai personale decât sunt, când le apropiem prea tare de sufletul nostru și îl încărcăm cu lucruri dăunătoare. 

Dacă am înțelege că ele sunt doar un obstacol în calea noastră, dacă le-am înfrunta cu curaj și nu ne-am plânge atât de mult, dacă nu le-am lăsa să ne marcheze și să ne influențeze gândurile, acțiunile și perspectivele ne-am bucura mai mult de viață și de tot ce avem.

Am înțeles că nu sunt probleme mari sau mici, sunt doar probleme pur și simplu, iar cel mai rău este atunci când îți creezi tot felul de scenarii și nu reușești să vezi în esență problema. 
Nu putem mereu evita problemele, fac parte din viața noastră, depinde doar de noi cum le depășim, trebuie ne rugăm pentru înțelepciune, optimism, credință, curaj, putere și ajutor din partea Domnului. Asta putem face. Și o spun cu certitudine că este soluția cea mai bună în orice situație.

Am înțeles că poți fi fericit în ciuda problemelor care apar, te poți bucura de viață, de oameni, de toate lucrurile care te înconjoară cu toate problemele pe care le ai la momentul respectiv. 

Amintește-ți acest lucru când te crezi depășit de ele și nu le mai da importanță. Gândește, acționează, simte și trăiește ca și cum nu ar avea nicio putere asupra ta. 

Gânduri la sfârșit de an

Mai au rămas puține ore din anul 2015. Pentru mulți dintre noi acest an a trecut mult prea repede. Însă a fost un an în care am trăit și am învățat multe lucruri, pe unele dintre ele aș vrea să le împărtășesc cu voi.

Gândindu-mă la tot ce am făcut, la deciziiile pe care le-am luat, la tot ce am trăit, la trecut, la greșeli, la greutăți, la bucurii, la oamenii pe care i-am iubit și cei pe care îi iubesc și mă iubesc, la tot ce îmi alcătuiește viața, nu pot să spun decât „Mulțumesc!” pentru tot. Trebuie să mă umplu de recunoștință chiar și pentru cele mai dificile clipe pe care le-am trăit, pentru că și ele au contribuit la formarea mea, căci nimic nu este întâmplător, totul este cu un scop și la baza fiecărui lucru stă Dumnezeu.

Tot ce am trăit m-a învățat să nu îmi pierd niciodată speranța, încrederea și credința în Dumnezeu. El mi-a dovedit mereu prin fiecare lucru pe care l-a făcut pentru mine că este tot timpul alături de mine.

Să-L ai mereu pe Dumnezeu alături de tine este cea mai mare împlinire. 

Am învățat că și căderile pot fi dulci, dacă sunt căderi care înalță. De câte ori nu m-am simțit fericit ridicându-mă de la podea... Poate căderile sunt cele mai bune lecții pe care le primim.

Dacă ai credința vie, ai răbdare cu tine, cu cei din jur, cu vremurile, dacă crezi, dacă nu descurajezi la orice încercare, dacă gândești pozitiv reușești în viață. 

Dacă a fost ceva ce am învățat în acest an a fost că nu lucrurile, statutul sau locurile ne fac fericiți, ci oamenii. Am simțit ce înseamnă iubirea, să iubesc și să fiu iubit, să mă mulțumesc „doar” cu iubirea. Atunci când ajungi să cunoști iubirea, acea iubire binecuvântată de Dumnezeu, îți dai seama că ai totul. Și pentru a o păstra trebuie să faci orice. În iubire te cunoști pe tine, în iubire Îl descoperi pe Dumnezeu. 

În această perioadă încărcată spiritual, doresc să vă insuflu tuturor un strop de credință și să vă determin să luptați pentru visele voastre. Să profitați de fiecare moment al vieții voastre ca să faceți ceva bun, ceva minunat, ceva magic pentru voi, pentru fiecare persoană din jurul vostru.

Focul iubirii

Când focul iubirii nu mai arde totul devine rece și superficial. Când focul iubirii se stinge cei doi devin străini, sufletele lor nu mai bat împreună. Râvnă nu mai există, sunt indiferenți față de toate, lupta nu o mai poartă ca altădată, devin nemulțumiți și nimic nu îi mai satisface. Nimic din ce-i făcea fericiți înainte nu le mai aduce bucurii. Nu mai există pasiune, visuri, univers comun...Există doar greutăți, greutăți ce până atunci erau nimicuri. Nu mai există o continuă armonie în care se pierd amândoi așa cum era înainte....Și totul doar pentru că focul din ei s-a stins. De ce nu mai arde? 

Momentul schimbării

Vin momente în care suntem nevoiți să luăm decizii dificile pentru a ajunge acolo unde ne dorim. Decizii dificile dar care trebuie să aducă ceva bun. Uneori, suntem nevoiți să punem punct unor episoade din viață la care ținem și de care ne ținem agățați, fiindu-ne teamă să le dăm drumul.

Cam în acest punct mă aflu în acest moment. 

Și ezit între a nu schimba nimic și a-mi întoarce universul pe dos. Simt o nevoie urgentă de schimbare, ca și cum nimic nu mă mai mulțumește, care în ultima perioadă, s-a contopit cu comoditatea și teama de schimbarea. Zeci de întrebări își fac loc înăuntrul meu și încerc să le caut tuturor răspunsuri. E greu. E dureros. E dificil să decizi și să accepți situația.

Însă, vine un timp, în care sufletul are nevoie să fie pus pe primul loc și nu te mai lasă să stai liniștit. Te inundă cu insomnii, cu întrebări, cu gânduri ciudate, cu dorințe și vise absurde și îți șoptește că nu ești bine, că se poate mai mult, că se dorește mai mult din partea ta. Și atunci te trezești într-o bună zi că vrei ceva mai mult, că visezi și tu la ceva mai frumos, la ceva mai plăcut, la ceva care să-ți umple golurile sufletului. Și atunci știi că nu ai încotro și că trebuie să iei niște decizii.

Vine o vreme cânt trebuie să te gândești mai mult la visurile tale. Și știi că trebuie să iei măsuri urgente, dar eziți. Nu știu de ce …poate că teama de schimbare e mare sau poate că nu suntem obișnuiți să ne gândim la ceea ce este bine pentru noi. 

 Nu mă voi abate de la planurile mele de viață, voi continua să lupt pentru visurile mele, voi crede și o voi lua de la început ori de câte ori este nevoie. 

Sufletul este pe primul loc!

Iubirea de țară

Noi, românii avem multe preocupări, suntem dornici să facem multe lucruri, dar uităm un lucru important. Să ne iubim țara!
Romania este o țară minunată, desprinsă parcă din basme. Avem mare, deltă, munți, câmpii, peșteri, animale sălbatice, lacuri. Avem climă excelentă pentru agricultură, pământ fertil. Românii nu au de ce să sufere de foame sau de sete. Avem o țară de vis.

Avem tradiții, obiceiuri, păstrate cu sfințenie de secole întregi. Avem costume populare, cu însemne tradiționale care sunt adevărate opere de artă, unice în lume. În țara noastră încă mai pâlpâie viața în forma ei ancestrală. Avem o gastronomie bogată, rețete transmise din generație în generație.

Avem zăpadă de Crăciun, soare să ne bronzăm vara, ape termale și saline. Avem păduri, izvoare, văi, grote de sute de ani  Avem o țară plină de bogății. Avem o țără binecuvântată și iubită de Dumnezeu pentru că este ferită de calamități naturale (nu doar pentru asta).

Avem credința Creștin Ortodoxă, purtătoare de Hristos încă din vremea Sfântului Apostol Andrei.
Avem biserici, mânăstiri, avem troițe sfinte, altare și icoane. Avem pe Brâncoveanu pildă tare, ca să păzim neclintiți credința noastră-n care ne-am născut.
Avem o țară plină de sfinți și de eroi, avem o țară unde au stăpânit odată vitejii daci, bărbați nemuritori. Avem țărâna plină de martiri.

Avem istorie bogată, avem la Putna, pe Ștefan cel ce-a stat Ortodoxiei scut. Avem ierarhii sfinți, pe Iancu și martirii, pe Horia tras pe roată pentru neam. Ardealul sfânt cu jertfă apărat de cel viclean.

Avem o țară pe care trebuie să o iubim, avem o datorie, să o păstrăm vie, frumosă.  România este Raiul nostru, aici pe pământ.


Iubesc România!

Fă voia lui Dumnezeu

Fii tu schimbarea pe care vrei să o vezi în cel de lângă tine.
Fii tu liniștea din haosul în care trăiești.
Fii tu lumina din întuneric.
Fii tu curat într-o lume murdară.
Fii mângâiere unde este durere.
Mulțumește chiar și când ai eșecuri.
Rămâi tu în picioare când toți s-au prăbușit.
Slujește când toți vor să fie slujiți.
Fă bine celui ce îți face rău.
Fă tu un pas în plus când toți s-au oprit.
Binecuvintează pe cel ce te blesteamă.
Iubește pe cel ce te urăște.
Ajută-i pe cei ce-ți doresc răul.
Adu speranță unde-i deznădejde.
Ridică-i pe cei căzuți, chiar dacă și tu ești căzut.