Viaţa filă cu filă

Ne găsim la final de an şi pot să spun că a trecut la fel de repede ca şi ceilalţi. Dar experienţele au fost diferite, învăţăturile au fost multe şi din toate, oameni noi întâlniţi, universuri noi descoperite, căderi, dezamăgiri, iubiri pierdute, bucurii şi reuşite. Pe multe dintre ele le-am primit ca pe o provocare şi oportunitate. Şi din toate am luat ce a fost mai bun. Am rămas cu amintiri frumoase ce nu pot fi uitate nicicând. Iar din lucrurile rele am înţeles să iau doar ce e de învăţat, în rest le voi arunca la gunoi. În suflet fac loc doar pentru lucruri bune şi oameni frumoşi.

Sunt recunoscător pentru toate şi cu mulţumire mă închin în faţa lui Dumnezeu. Tot ce am trăit m-a învățat să nu îmi pierd niciodată speranța, încrederea și credința în Dumnezeu. Doamne Doamne a fost cel care mi-a rămas mereu alături şi în acest an. Chiar dacă uneori voia Lui nu a coincis cu dorinţa mea. Dar mi-a dovedit mereu că planurile Lui pentru mine sunt mereu mai bune decât dorinţele mele. În acest an s-au văzut roadele muncii mele de ani de zile şi dragostea Lui ce mi-o poartă.

Sunt recunoscător şi pentru clipele dificile prin care am trecut, pentru obstacolele întâlnite în cale, pentru durerile suferite, pentru uşile închise, pentru toate greutăţile. Ele m-au apropiat mai tare de Dumnezeu. Şi tot ele m-au modelat ca om. Cel ce trece prin focurile vieţii devine mai puternic. Iar când am căzut sufletul s-a înălţa mai tare spre Cer.  Din momentele dificile am învăţat să apreciez mai mult ceea ce am. Astăzi apreciez mai mult şi ceea ce am pierdut din nepricepere, mândrie,orgoliu, indiferenţă sau ignoranţă. Tot ce am luat crezând cu îngânfare că mi se cuvine.

Când oameni dragi m-au părăsit am înţeles că e greşit să iubeşti un om atât de mult încât să te pierzi în el. Nu asta vrea Dumnezeu de la mine. Nu trebuie să mă pierd în nimeni şi nimic. Dacă există cineva în care ar trebui să mă rătăcesc, acela ar fi El. Oamenii pot rănii şi dezamăgii, ei ne pot şi părăsii, dar El mângâie mereu.

Am înţeles că nu lucrurile materiale mă fac fericit, nu funcţia îmi aduce împlinirea, nu statutul social mă defineşte. De fapt tot ce contează este ce port în suflet, iubirea ce o dau, căldura ce o primesc, oamenii ce mă înconjoară şi credinţa ce nu mă lasă să obosesc. Şi cred că mai presus de toate, iubirea este Raiul ce-l trăim pe pământ.  

Bilanţul regretelor la final de an

Regret că prea puţin bine am făcut.
Regret că prea puţină iubire am oferit.
Regret că prea puţin timp am acordat lucrurilor care contează cu adevărat.
Regret că prea puţine lacrimi am adunat şi multe lacrimi am făcut să curgă.
Regret că răbdarea prea des mi-am pierdut.
Regret că prea uşor cuvinte grele am aruncat.
Regret că prea mult am căutat dreptatea să-mi fac.
Regret că oameni dragi am îndepărtat.
Regret că pe Dumnezeu l-am supărat.
Regret că nu am ştiu voia Lui să fac.
Regret...şi cer iertare!

Iubind am învăţat să iubesc

 Iubirea mea părea că intră în portul vieţii tale. Dar am naufragiat aproape de mal. Atent fiind la orice altceva decât cârmuirea bărcii. Am aşteptat doar să îmi întinzi o mână, să vii după mine în larg, să simţim împreună adâncimea mării şi să vâslim împreună spre Paradis. Era momentul în care am înţeles direcţia în care trebuie să merg. Dar acea mână întinsă a venit doar de la Dumnezeu. Ţi-ai închis portul şi ai plecat. 

Abia atunci am înţeles ce însemni pentru mine, ce este iubirea şi câte merită să faci pentru ea.  Cum pentru ea merită să lupţi cu cele mai mari valuri, să înoţi împotriva curenţilor, să rămâi la suprafaţă şi să nu te laşi dus de val, să-ţi înfrunţi orice temere. Să continui să înoţi spre ea chiar dacă nu ştii unde o să ajungi. Pentru că atât timp cât o cauţi nu ai cum să te pierzi.

 În marea de iubire se găseşte pentru fiecare din noi un suflet unde să ancorăm pentru totdeauna. Cu cât luptele noastre vor fi mai grele, cu atât vom fi mai capabil să acceptăm intensitatea emoţiilor şi a sentimentelor. 

Pentru orice durere există un pansament. Pentru orice lacrimă vărsată, zâmbeşte de două ori.  Pentru fiecare suferinţă îndurată, fă bucurii altora. Pentru fiecare inimă distrusă, înveseleşte altă inimă. Pentru fiecare zi în care nu ai iubit, dăruieşte mai mult.

Poem de iubire

Ești rază de iubire ce pașii-mi călăuzești,
Ești visul meu adânc în noaptea-n tunecată,
Ești gândul ce-mi trepede din zori pân'la asfințit,
Ești lacrima ce-o port pe obrazu-mi uscat.

Ești zâmbetul frumos ce chipul mi-a purtat,
Ești mângâiere blândă și sentiment neuitat,
Ești ruga mea-nălțată din credința toată,
Ești valul mării ce mângâie-n tăcere.

Ești dorul de iubire ce-l port pictat în mine,
Ești cerul meu senin și steagul alb al păcii,
Ești soarele din roua ce buzele-mi răcoresc,
Ești floarea frumuseții și chipul bunătății.

Ești toamna ce-a venit și vara ce-a trecut,
Ești tot ce mi-am dorit și chiar mai mult,
Ești jertfa mea ce niciodată n-a durut,
Ești timpul meu oprit, iubirea ce nu moare.

Ești parte din mine, o amintire vie,
Ești taină, speranță, lumină și toate la un loc,
Ești mare împlinire a tot ce este viață,
Ești tot ce mi-am dorit,

și tot ce am avut...

Orbia sufletul și oboseala minții

Pierdem oameni dragi pe care îi iubim din tot sufletul doar pentru că suntem prea orbi să ne dăm seama sau să apreciem cât de mult înseamnă acea persoană pentru noi.

Îi pierdem și puțini sunt cei care mai au șansa să îndrepte răul făcut. Majoritatea ne păcălim singuri că ne-am învățat lecția și nu o să se mai întâmple. Spunem că așa a trebuit să fie. Nu, este o iluzie. Am ratat momentul să ne trezim, să ne scuturăm, să ne adunăm gândurile și energia, să renunțăm la a lupta pentru nimicurile de zi cu zi și să luptăm pentru omul care este al nostru deja. Să luptăm pentru acel suflet pe care îl iubim, așa cum am făcut-o la început. Să nu uităm să fim romantici, înțelegători, spontani, blânzi, iubitori, respectuoşi şi recunoscători.

Să ne îndrăgostim în fiecare zi de aceeaşi persoană făcându-o şi pe ea să se îndragostească de noi. Și nu să ne culcăm pe o ureche considerând că ”cetatea” odată cucerită nu mai poate fi pierdută.
Și să nu avem impresia că persoana de lângă noi ne iubește doar pentru că suntem noi pur și simplu și nu pentru cum suntem. Prin felul în care ne purtăm apropiem sau îndepărtăm omul drag.
Nimic nu ne permite să fim indiferenți, egoiști, arțăgoși, insensibili.

Cele mai dureroase despărțiri sunt cele pe care le anticipi, când consideri că nu mai poți, că ai nevoie de o pauză, că faci prea multe sacrificii. Și în acele momente îți apare în gând ideea că trebuie să faci ceva, să îndrepți cumva lucrurile. Ești conștient că poți să schimbi situația, dar nu ai suficientă voință. Sau pui orgoliul înaintea sentimentelor. Și atunci nu faci nimic. În loc să privești omul tău în ochi și să îi spui: ”Suntem doi proști care se iubesc, hai să renunțăm la orgoliu și să punem iubirea mai presus de orice.” O spui tu, nu aștepți să o spună celălalt. De la tine vine schimbarea.

O/îl iubești? Arată-i! Astăzi, mâine s-ar putea să fie prea târziu. Chiar cu riscul de a părea nebun. În iubire nebunia poate fi frumoasă. Nu te complace în situația ”merge și așa”. Nu uita să răzi, să te joci, să spui în gura mare ”TE IUBESC!”. În fond despre asta este iubirea: momente unice. 
Îndrăgosteala poate ține puțin,dar iubirea dacă o uzi în fiecare zi ține pentru totdeauna.

Pentru omul pe care îl iubești trebuie să lupți în fiecre zi. Nu doar până îl cucerești, o lună, două trei, un an…Ci în fiecare zi. Să spui des ”te iubesc” și să o demonstrezi prin fapte. Fără teama că ești ridicol. În iubire ridicolul nu există. Fă-le până încă se poate. Suntem prea mulți, cei care am pierdut persoane dragi doar pentru că am fost prea orbi să vedem cât de mult înseamnă pentru noi.

Luptă, luptă...iar când simţi că nu mai poţi, luptă

Lucruri pentru care trebuie să lupţi până la sfârşit,

Chiar şi atunci când pare o misiune imposibilă sunt lucruri şi ţeluri pentru care trebuie să lupţi până la ultima suflare cu toată dârzenia şi energia. Lupte din care să faci un scop. Lupte din care trebuie să câştigi. Lupta pentru iubire este de căpătâi. Chiar şi atunci când nu mai ai putere, găseşte! Renunţarea la această luptă poate devenii primejdioasă. Ai o iubire la care visezi? Luptă să o câştigi!

Luptă pentru adevăr, luptă pentru dreptate. Ştii pe cineva judecat pe nedrept? Luptă! Luptă pentru adevărul care trebuie spus, pentru iubirea care trebuie câştigată.

Luptă pentru fericirea ta. Luptă pentru fericirea celor din jur. Pentru pace şi buna înţelegere. E modul prin care trebuie să îţi faci remarcată existenţa pe acest Pământ.

Luptă pentru visurile tale. Nu asista cu indiferenţă ca şi cum ai fi musafir în viaţa ta! Sunt lupte pe care nimeni nu le poate câștiga în locul tău. Luptă pentru ceea ce crezi. Luptă pentru a lăsa ceva bun în urma ta.

Luptă cu tine. Cu patimile tale, cu fricile tale, cu gândurile rele. Luptă cu răul din propriul suflet. „Lupta cu răul din inima mea" este un principiu adevărat, fundamentat solid şi puternic pe care se poate construi bunăstarea umanităţii. Numai cine s-a luptat cu răul din propria inimă poate duce o luptă împotriva răului în general.

Luptăm, ca la finalul vieţii să putem spune:

”Lupta cea bună m-am luptat, călătoria am săvârşit, credinţa am păzit. De acum mi s-a gătit cununa dreptăţii, pe care Domnul mi-o va da în ziua aceea.”