joi, 8 decembrie 2016

Viaţa filă cu filă



Ne găsim la final de an şi pot să spun că a trecut la fel de repede ca şi ceilalţi. Dar experienţele au fost diferite, învăţăturile au fost multe şi din toate, oameni noi întâlniţi, universuri noi descoperite, căderi, dezamăgiri, iubiri pierdute, bucurii şi reuşite. Pe multe dintre ele le-am primit ca pe o provocare şi oportunitate. Şi din toate am luat ce a fost mai bun. Am rămas cu amintiri frumoase ce nu pot fi uitate nicicând. Iar din lucrurile rele am înţeles să iau doar ce e de învăţat, în rest le voi arunca la gunoi. În suflet fac loc doar pentru lucruri bune şi oameni frumoşi.

Sunt recunoscător pentru toate şi cu mulţumire mă închin în faţa lui Dumnezeu. Tot ce am trăit m-a învățat să nu îmi pierd niciodată speranța, încrederea și credința în Dumnezeu. Doamne Doamne a fost cel care mi-a rămas mereu alături şi în acest an. Chiar dacă uneori voia Lui nu a coincis cu dorinţa mea. Dar mi-a dovedit mereu că planurile Lui pentru mine sunt mereu mai bune decât dorinţele mele. În acest an s-au văzut roadele muncii mele de ani de zile şi dragostea Lui ce mi-o poartă.

Sunt recunoscător şi pentru clipele dificile prin care am trecut, pentru obstacolele întâlnite în cale, pentru durerile suferite, pentru uşile închise, pentru toate greutăţile. Ele m-au apropiat mai tare de Dumnezeu. Şi tot ele m-au modelat ca om. Cel ce trece prin focurile vieţii devine mai puternic. Iar când am căzut sufletul s-a înălţa mai tare spre Cer.  Din momentele dificile am învăţat să apreciez mai mult ceea ce am. Astăzi apreciez mai mult şi ceea ce am pierdut din nepricepere, mândrie,orgoliu, indiferenţă sau ignoranţă. Tot ce am luat crezând cu îngânfare că mi se cuvine.

Când oameni dragi m-au părăsit am înţeles că e greşit să iubeşti un om atât de mult încât să te pierzi în el. Nu asta vrea Dumnezeu de la mine. Nu trebuie să mă pierd în nimeni şi nimic. Dacă există cineva în care ar trebui să mă rătăcesc, acela ar fi El. Oamenii pot rănii şi dezamăgii, ei ne pot şi părăsii, dar El mângâie mereu.

Am înţeles că nu lucrurile materiale mă fac fericit, nu funcţia îmi aduce împlinirea, nu statutul social mă defineşte. De fapt tot ce contează este ce port în suflet, iubirea ce o dau, căldura ce o primesc, oamenii ce mă înconjoară şi credinţa ce nu mă lasă să obosesc. Şi cred că mai presus de toate, iubirea este Raiul ce-l trăim pe pământ.  

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu