Ce ne aduce împlinirea?

Încă din primii ani ai vieții noastre visam să ajungem cineva. Unii visam la o carieră strălucită de medic, pompier, pilot, soldat, preot, inventator, mecanic sau ne doream foarte mult să avem o familie frumoasă, o viaţă trăită în armonie cu soţul sau soţia şi cu mulţi copii . Ne făceam planuri mărețe, visam cu ochii deschiși și vorbeam despre viitorul nostru. Spuneam cu mândrie tuturor celor care ne întrebau ce vrem să fim. Erau visuri frumoase, colorate şi cu multe amănunte despre familia pe care o vom întemeia, sau modul în care realizările noastre profesionale şi faptele noastre măreţe vor schimba lumea. Eram dezinvolți, lipsiți de orice griji, aveam timp să visăm cu de-a amănuntul totul și unoeri încercam să facem ceea ce consoderam noi că presupune acea profesie pe care doream să o urmăm. Nu căutam modele, eram doar noi cu visurile noastre.

Dar anii au trecut, ca norii grei pe şesuri. Copilăria a rămas în urmă, am pornit la drum doar cu dorințele. Ne-am strecurat în viață încercând să ne găsim și noi un loc. Credeam că o să fie ușor. Nu eram pregătiți să fim dezamăgiți. Astfel Dumnezeu a îngăduit pentru unii dintre noi și suferința și încercări de tot felul, dar nu ca să ne pedepsească, ci pentru a ne căli și pentru a nu ne îndepărta de El. Pentru a rămâne pe calea ce dreaptă, alături de Dumnezeu. El avea planuri mai bune pentru noi. Dar ce greu era să înțelegem atunci acest lucru...

Astăzi societatea promovează ideea că a fi realizat înseamnă doar să ai bani, să ai putere, să ai mașini scumpe, case luxoase, să deții funcții importante, să fii un mare anteprenor sau politician de succes, să fii căsătorit cu o persoană din înalta societate, cu mare avere.

Din rândul acestor oameni se aleg și modelele pentru tinerii de azi. Imaginea lor intens promovată se întipărește în subconștientul copiilor, al tinerilor, al oamenilor. Sistemul valoric spiritual este înlocuit de acest sistem vulgar, care scoate doar urâtul din om.
Sunt considerați realizați doar cei care care au putere financiară sau politică, despre care se vorbeşte mult şi elogios. Iar cei săraci, care duc o viață modestă, care muncesc din greu să-și întrețină familia, care știu ce înseamnă sacrificiu și greutatea fiecărei zile sunt considerați nerealizați.

Noi, creștini fiind, creați după chipul lui Dumnezeu, știm că în sfinţenie găsim sensul ultim şi deplin al existenţei noastre.Așa cum frumos spunea un părinte „Sfinţenia este împlinirea umanului”.
Nu bogăția, nu averile cu bunurile de lux, nici statutul social, sau funcțiile mărețe ne definesc ca ființă umană împlinită. Fără Dumnezeu toate acestea pălesc. Dorul omului după Dumnezeu nu poate fi alinat cu nimic, cu atât mai puțin cu bogăția. Fără Dumnezeu nu dobândim Duhul Sfânt, iar cel ce nu-l dobândește este un om care a eșuat în această lume. A eşuat în ceea ce priveşte atingerea scopului vieţii sale. Consumăm mult timp şi energie pentru a ne crea o imagine şi un „paradis” aici pe pământ. Omul de azi este avid de experienţe emoţionale şi de un trai mereu mai bun, este preocupat de calitatea vieţii, de sănătate, de lucruri lumești și dacă se poate să le obțină imediat. Uită de suflet.