Alegeri

Viaţa noastră este formată din alegeri. Alegerile sunt cele care ne definesc. Tot ce facem este o alegere, tot ce trăim se datorează alegerilor făcute la un momentdat.

Vine un moment în viaţă în care trebuie să alegi să lupţi şi alteori în care trebuie să te dai la o parte şi să-L laşi pe Creator să lupte pentru tine. Cu credinţă vei recunoaşte acele momente.

Vine un moment în viaţă în care trebuie să alegi să taci şi alteori în care trebuie să vorbeşti. Cu înţelepciune vei recunoaşte acele momente.

Vine un moment în viaţă în care trebuie să alegi să rămâi în lumină şi alteori în care trebuie să fii tu lumină. Cu Dumnezeu în suflet vei recunoaşte acele momente.

Vine un moment în viaţă în care trebuie să ceri şi alteori în care trebuie să oferi. Cu echilibru vei recunoaşte acele momente.

Vine un moment în viaţă în care trebuie să alegi să rămâi în viaţa cuiva şi alteori în care să pleci din viaţa cuiva. Cu iubire vei recunoaşte acele momente.

Vine un moment în viaţă în care trebuie să alegi să fii vultur, iar alteori să alegi să fii porumbel. Cu curaj vei recunoaşte acele momente.

Vine un moment în viaţă în care trebuie să alegi calea cea mai scurtă şi alteori să alegi calea cea mai anevoioasă. Cu răbdare vei recunoaşte acele momente.

Vine un moment în viaţă în care trebuie să alegi să mângâi, iar alteori să pansezi răni. Cu blândeţe vei recunoaşte acele momente.

Vine un moment în viaţă în care trebuie să alegi să râzi, iar alteori în care să îţi aduni lacrimile. Cu speranţă vei recunoaşte acele momente.

Vine un moment în viaţă în care trebuie să alegi să îţi păstrezi privirea spre cer, iar alteori în care trebuie să îţi pleci capul. Cu demnitate vei recunoaşte acele momente.

Vine un moment în viaţă în care trebuie să alegi oamenii pe care îi primeşti în sufletul tău şi alteori să faci curat în viaţa ta. Cu încredere vei recunoaşte acele momente.

Vine un moment în viaţă în care trebuie să alegi între bine şi rău. Cu discernământ vei recunoaşte acel moment.

Totul este o alegere. Şi să crezi în Dumnezeu este o alegere. O alegere fundamentală pentru viaţa noastră, ea determină existenţa noastră, sănătatea sufletească şi Viaţa Veşnică.

Dorul meu

Când mi-e dor de tine îmi amintesc de Dumnezeu

În lipsa ta am înțeles ce-nseamnă dorul, un mister căruia până acum nu-i înțelegeam progunzimea. M-ai făcut să învâţat de ce acest cuvânt este aşa de intens. De ce, de dor, uneori simți că te sufoci. De ce, de dor, eşti în stare să faci cele mai nebuneşti lucruri. De ce, când ţi-e dor, simţi că tu eşti prea mic, camera e prea mică, lumea e prea mică. De ce aerul se comprimă, iar ţie-ţi vine să alergi de nebun, poate, poate uiţi de dor. Nimic nu a reuşit să mă încarce emoţional mai tare ca şi DORUL de tine. E greu să definesc în cuvinte ce înseamnă "mi-e dor de tine.." doar sufletul meu ştie cu adevărat ce înseamnă asta.

Poate că dorul este un sentiment de egoism, că mi-e dor de mine cum mă simţeam lângă tine, de felul în care mă făceai tu să mă simt, să trăiesc, să zâmbesc...Dar ştiu sigur că dorul este efectul dragostei. Şi deşi este sentimentul cel mai frustrant este şi cel mai frumos. Este la fel de frumos ca şi dragostea.
Acest sentiment de dor mă face uman, mă face să cred că am şi eu ceva frumos în mine. Ce paradox, nu? El mă face să mă simt bun deşi îmi face emoţional cel mai mare rău. Dorul este cel care mă leagă pentru veşnicie de tine. Dorul mă face mereu să te caut în suflet, în minte, în amintiri, în gânduri, în rugăciuni, în zâmbete, în lacrimi, în ploaie. Și-n toate ești. Icoana ta este imaginea de fundal a întregii lumi.
Dorul de tine este o manifestare a iubirii, iar iubirea nu poate fi limitată în timp! Cum pot să spun că te voi iubi doar cât vei face aia, sau vei fi acolo, sau orice altceva? Timpul nu mistuie dorul, vei domni mereu în sufletul meu.
Dorul este un chip al iubirii care așteaptă, care caută pe cel dorit, care nu se stinge până când nu-și revarsă toată afecțiunea în sufletul celui iubit. Dorul din mine urlă, este foarte puternic şi mă face să îmi exprim dorinţa de a te avea aproape. Dorul este amprenta lăsată de tine în sufletul meu. Tot ce am trăit cu tine retrăiesc clipă de clipă, revăd toate momentele cu tine. Dorul este suferinţa de a nu te avea alături, ci doar în suflet şi rugăciuni.
Dacă mi-e dor eşti veşnică. Dacă te iubesc sunt veşnic. Dacă avem amintiri, atunci le avem ca să învăţăm să iubim pe baza experiențelor trecute!
Mi-e dor...și iar mă rog.

Probleme? Cum le depășești?

Problemele au putere asupra noastră atât cât le permitem noi. Hrănim problemele atunci când ne este teamă, când nu reușim să ne depășim limitele, când nu avem încredere, când le facem mai personale decât sunt, când le apropiem prea tare de sufletul nostru și îl încărcăm cu lucruri dăunătoare. 

Dacă am înțelege că ele sunt doar un obstacol în calea noastră, dacă le-am înfrunta cu curaj și nu ne-am plânge atât de mult, dacă nu le-am lăsa să ne marcheze și să ne influențeze gândurile, acțiunile și perspectivele ne-am bucura mai mult de viață și de tot ce avem.

Am înțeles că nu sunt probleme mari sau mici, sunt doar probleme pur și simplu, iar cel mai rău este atunci când îți creezi tot felul de scenarii și nu reușești să vezi în esență problema. 
Nu putem mereu evita problemele, fac parte din viața noastră, depinde doar de noi cum le depășim, trebuie ne rugăm pentru înțelepciune, optimism, credință, curaj, putere și ajutor din partea Domnului. Asta putem face. Și o spun cu certitudine că este soluția cea mai bună în orice situație.

Am înțeles că poți fi fericit în ciuda problemelor care apar, te poți bucura de viață, de oameni, de toate lucrurile care te înconjoară cu toate problemele pe care le ai la momentul respectiv. 

Amintește-ți acest lucru când te crezi depășit de ele și nu le mai da importanță. Gândește, acționează, simte și trăiește ca și cum nu ar avea nicio putere asupra ta. 

Gânduri la sfârșit de an

Mai au rămas puține ore din anul 2015. Pentru mulți dintre noi acest an a trecut mult prea repede. Însă a fost un an în care am trăit și am învățat multe lucruri, pe unele dintre ele aș vrea să le împărtășesc cu voi.

Gândindu-mă la tot ce am făcut, la deciziiile pe care le-am luat, la tot ce am trăit, la trecut, la greșeli, la greutăți, la bucurii, la oamenii pe care i-am iubit și cei pe care îi iubesc și mă iubesc, la tot ce îmi alcătuiește viața, nu pot să spun decât „Mulțumesc!” pentru tot. Trebuie să mă umplu de recunoștință chiar și pentru cele mai dificile clipe pe care le-am trăit, pentru că și ele au contribuit la formarea mea, căci nimic nu este întâmplător, totul este cu un scop și la baza fiecărui lucru stă Dumnezeu.

Tot ce am trăit m-a învățat să nu îmi pierd niciodată speranța, încrederea și credința în Dumnezeu. El mi-a dovedit mereu prin fiecare lucru pe care l-a făcut pentru mine că este tot timpul alături de mine.

Să-L ai mereu pe Dumnezeu alături de tine este cea mai mare împlinire. 

Am învățat că și căderile pot fi dulci, dacă sunt căderi care înalță. De câte ori nu m-am simțit fericit ridicându-mă de la podea... Poate căderile sunt cele mai bune lecții pe care le primim.

Dacă ai credința vie, ai răbdare cu tine, cu cei din jur, cu vremurile, dacă crezi, dacă nu descurajezi la orice încercare, dacă gândești pozitiv reușești în viață. 

Dacă a fost ceva ce am învățat în acest an a fost că nu lucrurile, statutul sau locurile ne fac fericiți, ci oamenii. Am simțit ce înseamnă iubirea, să iubesc și să fiu iubit, să mă mulțumesc „doar” cu iubirea. Atunci când ajungi să cunoști iubirea, acea iubire binecuvântată de Dumnezeu, îți dai seama că ai totul. Și pentru a o păstra trebuie să faci orice. În iubire te cunoști pe tine, în iubire Îl descoperi pe Dumnezeu. 

În această perioadă încărcată spiritual, doresc să vă insuflu tuturor un strop de credință și să vă determin să luptați pentru visele voastre. Să profitați de fiecare moment al vieții voastre ca să faceți ceva bun, ceva minunat, ceva magic pentru voi, pentru fiecare persoană din jurul vostru.

Focul iubirii

Când focul iubirii nu mai arde totul devine rece și superficial. Când focul iubirii se stinge cei doi devin străini, sufletele lor nu mai bat împreună. Râvnă nu mai există, sunt indiferenți față de toate, lupta nu o mai poartă ca altădată, devin nemulțumiți și nimic nu îi mai satisface. Nimic din ce-i făcea fericiți înainte nu le mai aduce bucurii. Nu mai există pasiune, visuri, univers comun...Există doar greutăți, greutăți ce până atunci erau nimicuri. Nu mai există o continuă armonie în care se pierd amândoi așa cum era înainte....Și totul doar pentru că focul din ei s-a stins. De ce nu mai arde? 

Momentul schimbării

Vin momente în care suntem nevoiți să luăm decizii dificile pentru a ajunge acolo unde ne dorim. Decizii dificile dar care trebuie să aducă ceva bun. Uneori, suntem nevoiți să punem punct unor episoade din viață la care ținem și de care ne ținem agățați, fiindu-ne teamă să le dăm drumul.

Cam în acest punct mă aflu în acest moment. 

Și ezit între a nu schimba nimic și a-mi întoarce universul pe dos. Simt o nevoie urgentă de schimbare, ca și cum nimic nu mă mai mulțumește, care în ultima perioadă, s-a contopit cu comoditatea și teama de schimbarea. Zeci de întrebări își fac loc înăuntrul meu și încerc să le caut tuturor răspunsuri. E greu. E dureros. E dificil să decizi și să accepți situația.

Însă, vine un timp, în care sufletul are nevoie să fie pus pe primul loc și nu te mai lasă să stai liniștit. Te inundă cu insomnii, cu întrebări, cu gânduri ciudate, cu dorințe și vise absurde și îți șoptește că nu ești bine, că se poate mai mult, că se dorește mai mult din partea ta. Și atunci te trezești într-o bună zi că vrei ceva mai mult, că visezi și tu la ceva mai frumos, la ceva mai plăcut, la ceva care să-ți umple golurile sufletului. Și atunci știi că nu ai încotro și că trebuie să iei niște decizii.

Vine o vreme cânt trebuie să te gândești mai mult la visurile tale. Și știi că trebuie să iei măsuri urgente, dar eziți. Nu știu de ce …poate că teama de schimbare e mare sau poate că nu suntem obișnuiți să ne gândim la ceea ce este bine pentru noi. 

 Nu mă voi abate de la planurile mele de viață, voi continua să lupt pentru visurile mele, voi crede și o voi lua de la început ori de câte ori este nevoie. 

Sufletul este pe primul loc!

Iubirea de țară

Noi, românii avem multe preocupări, suntem dornici să facem multe lucruri, dar uităm un lucru important. Să ne iubim țara!
Romania este o țară minunată, desprinsă parcă din basme. Avem mare, deltă, munți, câmpii, peșteri, animale sălbatice, lacuri. Avem climă excelentă pentru agricultură, pământ fertil. Românii nu au de ce să sufere de foame sau de sete. Avem o țară de vis.

Avem tradiții, obiceiuri, păstrate cu sfințenie de secole întregi. Avem costume populare, cu însemne tradiționale care sunt adevărate opere de artă, unice în lume. În țara noastră încă mai pâlpâie viața în forma ei ancestrală. Avem o gastronomie bogată, rețete transmise din generație în generație.

Avem zăpadă de Crăciun, soare să ne bronzăm vara, ape termale și saline. Avem păduri, izvoare, văi, grote de sute de ani  Avem o țară plină de bogății. Avem o țără binecuvântată și iubită de Dumnezeu pentru că este ferită de calamități naturale (nu doar pentru asta).

Avem credința Creștin Ortodoxă, purtătoare de Hristos încă din vremea Sfântului Apostol Andrei.
Avem biserici, mânăstiri, avem troițe sfinte, altare și icoane. Avem pe Brâncoveanu pildă tare, ca să păzim neclintiți credința noastră-n care ne-am născut.
Avem o țară plină de sfinți și de eroi, avem o țară unde au stăpânit odată vitejii daci, bărbați nemuritori. Avem țărâna plină de martiri.

Avem istorie bogată, avem la Putna, pe Ștefan cel ce-a stat Ortodoxiei scut. Avem ierarhii sfinți, pe Iancu și martirii, pe Horia tras pe roată pentru neam. Ardealul sfânt cu jertfă apărat de cel viclean.

Avem o țară pe care trebuie să o iubim, avem o datorie, să o păstrăm vie, frumosă.  România este Raiul nostru, aici pe pământ.


Iubesc România!

Fă voia lui Dumnezeu

Fii tu schimbarea pe care vrei să o vezi în cel de lângă tine.
Fii tu liniștea din haosul în care trăiești.
Fii tu lumina din întuneric.
Fii tu curat într-o lume murdară.
Fii mângâiere unde este durere.
Mulțumește chiar și când ai eșecuri.
Rămâi tu în picioare când toți s-au prăbușit.
Slujește când toți vor să fie slujiți.
Fă bine celui ce îți face rău.
Fă tu un pas în plus când toți s-au oprit.
Binecuvintează pe cel ce te blesteamă.
Iubește pe cel ce te urăște.
Ajută-i pe cei ce-ți doresc răul.
Adu speranță unde-i deznădejde.
Ridică-i pe cei căzuți, chiar dacă și tu ești căzut.

Îmi fac timp

Nu sunt atât de ocupat încât să nu am timp să privesc cerul.
Nu sunt atât de ocupat încât să nu am timp să am grijă de sufletul meu.
Nu sunt atât de ocupat încât  să nu am timp să-mi ajut prietenii când au nevoie de mine.
Nu sunt atât de ocupat încât  să nu am timp să mă gândesc la oamenii dragi.
Nu sunt atât de ocupat încât să nu am timp să mă rog zilnic.
Nu sunt atât de ocupat încât să n-am timp să mă plimb, să zâmbesc și să mă bucur de tot ce mă-nconjoară.
Nu sunt atât de ocupat încât să nu am timp să mă bucur de lucrurile mărunte din fiecare zi.
Nu sunt atât de ocupat încât să n-am timp să mă joc și să cânt.
Nu sunt atât de ocupat încât să n-am timp să citesc o carte.
Nu sunt atât de ocupat încât să n-am timp să mă opresc puțin din rutina acestei vieți și să mă odihnesc.
Nu sunt atât de ocupat încăt să nu am timp să fac ceea ce îmi place. 
Nu sunt atât de ocupat încât să n-am timp să mă bucur de viață.   
Nu sunt atât de ocupat încât să nu am timp să ofer o mână caldă celor aflați în nevoie.
Nu sunt atât de ocupat încât să nu am timp să-i ascult pe cei din jur. 
Nu sunt atât de ocupat...  îmi fac timp pentru toate și nu las să treacă bucuriile vieții pe lângă mine neobservate.

Credința

 Credința este cea care păstrează sufletul viu. Când simți că Dumnezeu este cu tine, poți muta munții din loc. Poți să faci orice, pentru că ești capabil de lucruri frumoase. Dacă ai credință, totul se împlinește.
 Prezența lui Dumnezeu în viața ta nu doar că te trezește și te face să conștientizezi ce este cu adevărat important pentru tine, ci dă sens vieții tale și-ți conduce pașii pe căile cele bune.
Să ai credință, în ciuda tuturor încercărilor prin care trecem zilnic, este o dovadă a tăriei sufletului tău și a frumuseții tale interioare. Pentru că a avea credință nu însemană decât să ai încredere în Dumnezeu în ciuda tuturor nedreptăților, chiar dacă lumea este rea, chiar dacă vin semnale negative de peste tot. 

 Dumnezeu răspunde întotdeauna rugăciunilor, roagă-te Lui la început de zi și apoi pe parcursul zilei.

Când te aşezi pe genunchi sufletul ți se urcă la cer și tot cerul îți coboară în suflet.

Mulțumește-i și cere-i să te ajute. Vei simți compania Lui. Vei simți iubirea Lui. Vei simți confortul brațelor Lui.


 Credinţa este un dar de la Dumnezeu pentru tine, păstrează-l și fii recunoscător.

Bucură-te

Bucură-te, nu pentru că viața ta ar fi perfectă, lipsită de griji și încercări, ci pentru că ai ales să-ți trăiești viața cu demnitate, pentru că ești înconjurat de oameni frumoși, pentru că știi să apreciezi gesturile și lucrurile simple.

Bucură-te, nu pentru că viața îți este lipsită de probleme, ci pentru că cu ajutorul lui Dumnezeu reușești să treci peste ele, să le lași în urmă, să privești viitorul cu încredere.

Bucură-te, nu pentru că ești lipsit de greșeli, ci pentru că reușești să înveți din ele mereu ceva, te scuturi și mergi mai departe.

Bucură-te, nu pentru că ai câștigat ceva pe degeaba, fără muncă, fără efort, ci pentru toată satisfacția și împlinirea pe care ai reușit să le storci din toate împrejurările și situațiile la care ai fost supus.

Bucură-te, nu doar pentru tot ceea ce primești, ci pentru tot ceea ce poți tu oferi.

Bucură-te, nu pentru că trece timpul, ci pentru modul cum alegi să îl petreci.  

 Bucură-te și nu uita să mulțumești pentru bucuria de a fi în viață și de a avea pentru ce să fii recunoscător.

Viața, o minune

 Viața este o minune. Cu zile bune, cu zile rele ea trebuie trăită ca pe o minune.  În momentul în care conștientizezi acest lucru, sufletul tău prinde aripi.  
Gândurile sunt cele care îți conduc viața și te dezvolți pe măsura lor. Fiecare zi trebuie începută cu recunoștința, bucuria, dragostea de viață și semeni ar trebui să-ți inunde sufletul, în fiecare dimineața să mulțumești pentru privilegiul primit.
Nu există rețete pentru zile perfecte, sau viață perfectă. De fapt acestea nici nu există, la fel cum nu există nici soare fără umbră.

Există doar zile în care alegi să te lași în voia lui Dumnezeu și te încredințezi Lui. Zile în care îngenunchezi în fața Lui, mulțumindu-I pentru toate și recuniscând că fără El nu ești nimic.
Ziua perfectă este fiecare zi pe care o trăiești, fiecare zi în care te bucuri de tot ce te înconjoară.
Ziua perfectă este ziua în care ai înțeles că indiferent de cum ai arăta din punct de vedere fizic sufletul este cel care strălucește, cel care vibrează, cel care înfrumusețează omul.
Fiecare zi pe care o savurezi în întregime. Fiecare zi în care nu lași pe nimeni și nimic să-ți atingă și să-ți murdărească sufletul. Fiecare zi în care zâmbești și sufletul debordează de energie pozitivă. 
Fiecare zi în care ești înconjurat de persoanele iubite. Fiecare zi în care poți să privești cerul, să miroși florile, să spui o vorbă bună, să mergi la braț alături de o persoana iubită. 

Dă șansă fiecărei zile să fie perfectă!

Păstrează mereu speranța vie

Caută-ți împlinirea în încercările de zi cu zi.
Învață să te ridici după fiecare căzătură și mulțumește că poți să mergi mai departe.
Caută-ți fericirea prin greutățile vieții.
Eliberează-ți sufletul de întuneric, amărăciune, regrete, invidie, răutate, judecată și dă-i aripi să zboare.
Învață ceva din fiecare lecție primită, din fiecare eșec, din fiecare încercare.
Șterge-ți lacrimile și aruncă la coș orice temere și slăbiciune.
Roagă-te mult și cu credință. Speră. Visează. Zâmbește.
Dumnezeu este cu tine. Este în sufletul tău. Și atâta timp cât îi simți prezența, grija, iubirea, nimic nu te poate dărâma.

Deșartă-ți sufletul.

Grijile ne obosesc sufletul, ne întunecă mintea și ne îngreunează existența. Și ele fac parte din viața noastră. Niciodată nu o să le putem depășii singuri. Să le lăsăm în grija lui Dumnezeu, să privim dincolo de ele, să ne ocupăm de curățirea sufletului.
Să profităm la maxim de momentele care ne fac fericiți, care ne calmează sufletul și ne liniștește mintea.
Să dechidem sufletul, să lăsăm să iasă tot ce este frumos, curat și valoros.
Să scoatem la iveală toate sentimentele frumoase ascunse înăuntrul lui, dar acoperite de atât de multe griji și gânduri negative.
Să lăsăm iubirea să ne transforme, să deșertăm sufletul în fața celor pe care îi iubim și să ne găsim în inimile celor dragi atunci când grijile și singurătatea ne dă târcoale.
Să ne descoperim în lucrurile frumoase pe care le facem pentru alții, în vorbele plăcute pe care le spunem, în gândurile bune pe care le avem, în toate sentimentele frumoase care iau existență în adâncul ființei noastre.
Doar așa sufletul nostru va ști să plutească în ciudat furtunii și a mării agitate.