De ce totul este diferit de normalitate în aceste
vremuri? De ce trebuie să trăim în sistemul „care pe care”? De ce suntem atât
de ignoranţi şi iubitori de rău?
Ne rănim
intenţionat unul pe altul ca într-o luptă nesăbuită. Suntem distrugători de
visuri, frângem inimi, călcăm în picioare pe oricine, tăiem aripi şi ascundem
lumina. Ne hrănim satisfacţia cu răul pe care-l facem, o bucurie sadică.
Fugim de iubire, dar nu fugim de curvie,
Fugim de vorba bună, dar nu fugim de bârfe,
Fugim de biserică, dar nu fugim de locurile de
desfrânare,
Fugim de oamenie, dar nu fugim de viclenie,
Fugim de adevărăr, dar nu fugim de denaturare,
Fugim de smerenie, dar nu fugim de trufie,
Fugim de viaţa veşnică, dar nu fugim de viaţa
cotidiană,
Fugim de familie, dar nu fugim de sinastrofíe,
Fugim de
sensibilitate, dar nu fugim de brutalitate,
Fugim de
prietenie, dar nu fugim de trădare,
Fugim de
sentimente, dar nu fugim de dispreţ,
Fugim de
emoţie, dar nu fugim de perversitate,
Fugim de
generozitate, dar nu fugim de lăcomie,
Fugim de abnegaţie, dar nu fugim de amăgire,
Fugim de lumină, dar nu fugim de cel viclean,
Fugim de noi, de tot ce este natural şi
îndumnezeit. Astăzi trendul este să nu se mai poarte sufletele la vedere. Dar
ce păcat...când ar putea să răspândească pace şi iubire pe tot pământul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu