Un copil, compunând o rugăciune, a spus aşa:
“Doamne, în seara asta, Te rog ceva special…Transformă-mă într-un
televizor, ca să-i pot lua locul. Mi-ar place să trăiesc cum trăieşte
televizorul în casa mea. Cu alte cuvinte,
să am o cameră specială, unde să se reunească toată familia în jurul
meu. Fă să fiu luat în serios. Să fiu în centrul atenţiei, aşa încât
toţi să mă asculte fără să mă întrerupă sau să discute. Mi-ar place să
mi se dea atenţia deosebită care este acordată televizorului atunci când
ceva nu funcţionează…Şi să-i ţin de urât tatei când se întoarce acasă,
chiar şi atunci când vine obosit de la muncă. Şi mama, în loc să mă
ignore, să stea cu mine când e singură şi plictisită. Iar fraţii şi
surorile mele să se certe ca să poată sta cu mine…Şi să distrez toată
familia, chiar dacă uneori nu spun nimic. Mi-ar place să simt că lasă
totul deoparte ca să stea câteva minute alături de mine. Doamne, nu-Ţi
cer prea mult. Doar să trăiesc cum trăieşte orice televizor.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu