Când ne uităm într-o oglindă ea ne oferă exact ceea ce îi dăm: chipul nostru, zâmbetul nostru, tristețea noastră...
Dar oare nu și ochii aproapelui nostru sunt o oglindă pentru noi?
Când strigăm la marginea unei paduri, adâncurile ei ne răspund cu aceleași cuvinte, chiar de mai multe ori. De vom striga: ,,Te urăsc!", asta ne va răspunde, iar de vom striga ,,Te iubesc!", vom auzi aceleași cuvinte.
Ne gândim, oare că inima aproapelui e ca adâncul unei păduri?!
Dacă îi dăm mării un trandafir, valul ei ni-l va aduce pe țărmul pe care, între timp, am desenat o inimă.
Ce dăruim, aceea vom primi...uneori chiar mai mult...Uneori imediat, alteori mai târziu...
Dar, să nu așteptăm, fiindcă nu vom mai avea bucuria aceea de a fi surprinși.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu