O mare durere a omului este confruntarea cu „trădarea”, cu înşelarea încrederii acordate.
Și putem spune, suferința este normală în asemenea situații pentru
că ,,trădarea încrederii" înseamnă ruperea unei relaţii, poate aparent adevărate, bazată pe încredere, iar această rupere doare, şi
doare tare...o durere sfâșietoare.
Dumnezeu ne spune să nu ne încredem în om!...Omul este supus greşelii, e schimbător, nestatornic.
Dar...eu vreau să mă gândesc la omul ,,îndumnezeit", purtător de Hristos, şi acelui ,,om" să îi acord încrederea mea.
Și pe acest om îl consider demn de încredere pentru că are o natură nouă, el este un ,,om nou", cele „vechi” s-au dus.
Doar încrederea întărește relațiile și crează prietenii, neîncrederea le distruge.
De aceea trebuie să învățăm „credincioșia”! Trebuie să distrugem „mitul” că omul este înșelător!
Creştinul e ALTFEL!! Demn de încredere!!! De ce?!
Pentru
că un creştin autentic iubeşte cu resurse divine, şi, din iubire, alege
cu orice risc să acorde încredere...şi să fie demn de încredere.
Această acordare a încrederii trebuie să înnobileze, să formeze caractere demne de încredere.
Acordarea încrederii ne responsabilizează.
Când cineva îmi acordă încrederea, mă simt onorat şi fac tot ca să nu dezamăgesc.
Ştiu cum e dezamăgirea...Ştiu atât de bine...!
Pentru cei pentru care relaţiile adevărate sunt importante acordarea încrederii este un resort cu puteri nebănuite.
,,Calitatea relaţiilor cu semenii arată calitatea relaţiei cu Dumnezeu."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu