Să trăieşti Mimilică dragă, să fii bună, să fii bună pentru ca să poţi fii fericită!
Cei rai nu pot fi fericiţi. Ei pot avea satisfacţii, plăceri, noroc
chiar, dar fericire nu. Nu, pentru că mai întâi nu pot fi iubiţi şi al
doilea…al doilea, de! Norocul si celelalte pere malaieţe, care se
aseamana cu el, vin de afara, de la oameni, de la împrejurări, asupra
cărora, n-ai nici o stăpânire şi nici o putere, pe cand fericirea,
adevarată fericire, în tine răsare şi in tine înfloreşte şi leagă rod
când ţi-ai pregătit sufletul pentru el. Şi pregatirea aceasta e opera de
fiecare clipa.Când pierzi răbdarea împrăştii tot ce ai înşirat şi iar
trebuie sa o iei de la capat. De aceea vezi atât de puţini oameni
fericiţi…. ATÂŢIA CÂT MERITĂ.
Se ştie că durerea este un minunat sfătuitor. Cine-i mai deschis la minte trage învăţătura şi din durerile altora.
Eu am mare încredere in voinţa ta. Rămâne să ştii doar ce vrei. Şi văd că ai început să ştii şi asta. Doamne, ce bine-mi pare că ai început să te observi, să-ţi faci singură mustrări şi să-ţi cauţi vina.
Aşa, Mimilică dragă, ceartă-te de câte ori te simţi egoistă, de câte ori te muscă de inimă şarpele răutăţii, al invidiei şi al minciunii. Fii aspră cu tine, dreaptă cu prietenii şi suflet larg, cu cei răi. Fă-te mica, fă-te neînsemnată, de câte ori deşertăciunea te indeamnă să strigi:”Uitaţi-vă la mine!”, Dar mai ales aş vrea să scriu, de-a dreptul în sufletul tău aceasta: “Să nu faci o fapta a cărei amintire te-ar putea face vreodata să roşeşti”. Nu e triumf pe lume, nici mulţumire mai deplină, ca o conştiinţă curată.
Pastrează scrisoarea asta. Cand vei fi trăit cinizeci de ani ai să o înţelegi mai bine. Să dea Dumnezeu să o citeşti şi atunci cu sufletul senin de azi!
Te îmbrăţişez cu drag,
A. Vlahuta
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu