 |
| Mănăstirea Curtea de Argeş, 1907 |
Mănăstirea Curtea de Argeș este o mănăstire din România situată în orașul Curtea de Argeș. Ansamblul cuprinde biserica episcopală, unul dintre cele mai celebre monumente de arhitectură din Ţara Românească.
Mănăstirea Curtea de Argeș este inclusă în Lista monumentelor istorice din România.
Mănăstirea a fost construită de Neagoe Basarab (1512 - 1517) pe locul vechii mitropolii Pictura interioară, realizată de zugravul Dobromir, a fost terminată în anul 1526, în timpul domniei lui Radu de la Afumați.
Printre cele mai vechi așezări de care vorbește istoria noastră se numără și Curtea de Argeș cu împrejurimile ei.
Începută în 1514, din dorința lui Neagoe Basarab de a crea un monument fără seamăn de frumos, lucrările s-au încheiat trei ani mai târziu, așa încât la 7 ianuarie 1517, ctitorul putea chiar să vorbească de „mănăstirea domniei mele de la Argeș”, și să-i hărăzească „vama ce este la Ocna Mică de la Târgoviște...”.
Ascultând nu numai legenda, ci și unele știri istorice, se pare că din lipsă de bani, cu toată jertfirea podoabelor Doamnei sale, dar mai ales din lipsă de zile, zugrăvirea bisericii n-a putut fi isprăvită înainte de trecerea întru cele veșnice a lui Neagoe Basarab.Așadar, ginerele voievodului, Radu de la Afumați (1522-1529), odată urcat pe scaun, a consfințit continuarea decorării așezământului, prin pisania din 10 septembrie 1526, care menționează și numele lui Dobromir zugravul.
 |
| Evanghelia scrisă şi pictată de regina Elisabeta între anii 1886-1892 |
Meșterul Manole și Ana
În apropierea mănăstirii Curtea de Argeș se află fântâna meșterului Manole, constructorul legendar al ctitoriei lui Neagoe Basarab, eroul mai multor balade populare.
Balada Monastirea Argeșului
spune că meșterul Manole și-a zidit în zidurile acestei magnifice
mănăstiri soția (Ana), deoarece în mod inexplicabil tot cea ce era
construit în timpul zilei se dărâma noaptea. Tot legenda dă o explicație
și pentru fântâna meșterului Manole: când domnitorul a văzut această
măreață construcție i-a întrebat pe cei zece meșteri dacă pot construi o
mănăstire și mai frumoasă decât aceasta. Aceștia răspunzând afirmativ,
domnitorul, pentru a împiedica posibila construcție a unei mânăstiri mai
frumoase, a poruncit ca schelele pe care erau urcați meșterii să fie
dărâmate și astfel cei „zece meșteri mari, calfe și zidari” au rămas
blocați pe acoperiș. Ei și-au făcut aripi din șindrile și s-au aruncat
de pe acoperișul mănăstirii sperând să ajungă jos nevătămați, dar toți
au murit. În locul unde s-a prăbușit meșterul Manole a apărut un izvor -
fântâna meșterului Manole.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu