De vorbă cu sufletul

Am învățat să ascult. Îmi ascult sulfetul care îmi vorbește neîncetat. De multe ori îmi pune întrebări la care nu știu să îi răspund. Alteori îmi cere să-l las să vorbească cu alte suflete. Uneori îl ascult cum petrece cu alte suflete. Sunt și momente în care mă ceartă.
Mereu mă îndrumă bine.
Vibrează uneori la atingeri sau cuvinte alese. Cântă foarte frumos când este fericit.
Îmi doresc să-l fac să vorbească mai mult și de durerile lui.
Mă sperie dacă tace.

Dorul de Dumnezeu

Mă cunoști cu adevărat?

Nu mă privi raportându-te la ceea ce ești tu.

Nu trage concluzii după câteva cuvinte pe care le rostesc.

Nu îmi evalua faptele fără să îmi cunoști adevăratele intenții.

Nu mă judeca după greșelile din trecut pentru că nu știi motivele care au dus la înfăptuirea lor.

Nu îmi analiza inteligența și maturitatea fără să îmi cunoști experiențele de viață.

Nu mă privi prin ochii altora, fă-ți propria părere fără să fii influențat de altcineva.

Dacă vrei să știi cine sunt cu adevărat descoperă-mi visurile, trecutul și universul.

Descoperă-mi slăbiciunile și cât pot fi de puternic când sunt la pământ. Cum râd atunci când aș putea să plâng și cum mă lupt cu neputințele mele.

Descoperă-mi temerile și cum sunt supus eșecului în ciudat tuturor eforturilor depuse.

Descoperă cât dăruiesc și cât primesc înapoi.

Descoperă cât greșesc și câte regrete adun.

Acaparaţi de lumea virtuală

Un paradox al zilelor noastre, ne ascundem în spatele unor măşti, dar ne expunem toată viaţa online pe siturile de socializare, nu putem face nimic fără să împărtăşim „prietenilor”. Nu ne mai apropiem fizic sau emoţional de o persoana dar suntem legaţi online. Ştim tot ce postează, admirăm sau invidiem, dar nu ştim ce se poartă în suflet. Mai nouă nu ne mai uităm în ochii celuilalt, ne uităm pe „peretele” lui. În permanent conectaţi cu lumea virtuală, deconectaţi de la tot ce este în jur. Prea „ocupaţi” să oferim din timpul nostru lucrurilor care contează cu adevărat. Experienţele virtuale vor fi amintirile viitoare.    

Lumea mea se întinde până în sufeltul tău! 

S-a mai dus un an ca norii grei pe șesuri

Să Îi mulțumim Bunului Dumnezeu pentru anul care a trecut și pentru tot ce ne-a oferit, pentru cele bune și pentru cele mai puțin bune. Pentru sănătatea ce ne-a dăruit-o, dar și pentru zilele când am fost bolnavi, pentru pacea și clipele liniștite, dar și pentru zilele de ispite și tulburare. Pentru dragostea ce am primit-o, dar și pentru zilele când am fost alungați, loviți sau jigniți. Pentru cei care încă sunt lângă noi pe drumul acestei vieți, dar și pentru cei pe care Dumnezeu a ales să-i îndepărteze. Pentru zâmbete, dar și pentru lacrimi. Pentru reușite, dar și pentru eșecuri. Pentru fiecare cădere și pentru momentele în care te-ai ridicat pe propriile picioare.

Toate sunt rânduite de El pentru binele fiecăruia dintre noi, chiar dacă de multe ori considerăm că am fost nedreptăți sau rugăciunea nu ne-a fost ascultată după cum ne-am fi dorit noi. Așadar, să Îi mulțumim și pentru faptul că nu ne-a împlinit anumite cereri știind că sunt vătămătoare pentru sufletul sau trupul nostru, ocrotindu-ne, astfel, prin Pronia Sa cea atotștiutoare.

Satul romanesc

Revizuindu-ne poziția spirituală, încă mai găsim
în satele noastre un loc unde mai trăiește un stil de
viață românescă întegrată, o comunitate spirituală, o viață de obște. Este locul unde încă oamenii nu vor să se lepede de ei. Semenul e pentru semen sprijin, nu rival. Este locul unde mai trăiește omenia. Unde sentimentul de superioritate al omului cult față de omul simplu nu există. Este locul unde viața poate nu este la fel de stilată ca și cea de la oraș, dar este mult mai liniștită. Este locul unde tulburarea apelor încă nu a năpădit cu totul sufletul românesc. Este locul unde modernismul nu a înlocuit întru totul tradiționalul.  Este locul unde copiii mai au copilărie. Este locul unde desfrâul și dezmățul încă pătrund greu.  Este locul unde biserica este respectată.

Meriti

Meriți să ai iubire în viața ta. Meriți să lupți pentru a obține mai mult de la viață. Meriți momentele de fericire, tandrețe, intensitatea clipei, căldura unei îmbrățișări, emoția pasiunii, frumusețea gândului, farmecul îndrăgostelii, nebunia visului. Meriți și suferința dorului, clipa de tristețe, spaima singurătății. Meriți framătul cuvintelor spuse sau nebunia tăcerii. Meriți să taci, să te retragi când nu mai poți, să uiți tot ce a fost negru și ce s-a transformat în picături de lacrimi. Meriți să iei cu tine doar amintirile plăcute.   
 

Meriți să oferi iubire, să fii frumos, să aduci zâmbete. Meriți să fii bun și cald. Meriți să te sacrifici, să te jertfești pentru cei dragi. Meriți să te ridici de fiecare dată când cazi. Meriți să lași în urma ta o faptă bună, o lume mai frumoasă.

Meriți să îți trăiești viața, să nu o risipești pe lucruri nefolositoare. Meiți să faci din ea o sărbătoare, ai primit-o în dar de la Dumnezeu. Meriți...să trăiești Raiul și aici.

Nadejde

Poate că astăzi sunt slab sau simt că toate mă dor,

Însă merg mai departe, mâine-mi va fi mai ușor.

În sinea mea spun că toate trec, nu-i nimic,

Viața nu se oprește aici.

Cad,

Și iarăși îmi zic:

Și ce dacă?

Nu e totul pierdut!

Mă ridic,

Știu că răul o să treacă!