Când toţi se aşteaptă să renunţi, tu mergi mai departe

Trăieşti, simte-te viu! Urmează-ţi ţelul, mergi mai departe oricât de greu ar fi. Nu renunţa, mergi şi pe coate dacă e nevoie, nu da satisfacţie celor care abia aşteaptă să renunţi. Tăria dată de Dumnezeu nu o lăsa să se tocească. Nu uita, lucrurile de folos se obţin prin sudoare şi sacrificiu. Treci prin foc și vei deveni mai puternic.

Leaga

Leagă-mi iubirea

de veşnicie.

Leagă-mi inima

De inima ta.

Leagă-mi obrazul

De lacrima ştearsă.

Leagă-mi cuvântul,

de-o stâncă neclintită.

Şi dezleagă-mă

de tot ce-nseamnă trecut.

Poartă-mi privirea

pe aripi de soare.

Zboară în lume

Cu mine de mână.

Declarație

De-ar fi să aleg ce vreau să fiu,

Ce clipe dulci ca să-ți aduc

Aș vrea să fiu un clopoțel,

Să-ți cânt pioase cântece de dor.

Aș vrea să fiu un răsărit,

Să te trezești în fiecare zi cu mine.

Aș vrea să fiu un asfințit,

Să te ating cu razele de lună.

Aș vrea să fiu a primăverii floare,

Să îți dezmierd simțurile cu iz de lăcrimioară.

Aș vrea să fiu o ploaie caldă,

Să aduc belșug de iubire în inima ta mare.

Aș vrea să fiu un izvor cu apă rece,

Să-ți sting setea ce te cuprinde în arșița vieții.

Aș vrea să fiu un fulg de nea,

Să mă topesc ușor la pieptul tău.

Aș vrea să fiu un antidot,

Să îți vindec suferințele și rănile să le închid.

Aș vrea să fiu martir,

Să-ți fiu credincios în făța tuturor provocărilor.

Aș vrea să fiu o caldă adiere,

Să-ți șterg lacrimile amare de pe obraji.

Aș vrea să fiu o poezie,

Să scriu pe cer, cu litere de aur iubirea ce ți-o port.

Aș vrea să fiu...al tău pe veci!

Drumul meu

Pe drumul meu nu sunt doar flori sunt şi obstacole sau bariere. Dar merg pe el tot înainte chiar dacă mă mai prăbuşesc şi nu mai am puteri să mă ridic. Dar mâna Tatălui Ceresc coboară blând spre mine şi mă ridică iar pe drumul meu. 

Merg pe el tot înaite chiar dacă nu îmi iese totul cum doresc ori toate sunt pe dos şi locul meu în lume nu mai ştiu care este. Dar cred în Tatăl meu Ceresc şi ştiu că nu mă lasă, o cale El va face şi prin pustiul meu.      

Merg pe el tot înainte chiar dacă răul mă însoţeşte şi-n suflet port amărăciunea grea, ştiu, viaţa e aşa cum înţeleg să o fac şi totul ţine doar o clipă, din rău am învăţat să scot doar ce e bun. 

Merg pe el tot înainte chiar dacă mulţi m-au părăsit, iar unii din cei ce-au rămas încearcă să mă descurajeze prin viclenii, dar nu-i ascult şi-mi văd de drumul meu.  Acolo sus e Tatăl ce mă însoțește tot mereu.

Doar eu cu gandul meu

Azi doar cu gândurile vreau să fiu

şi nu doresc nici vântul să mă atingă,

nici înger să mă caute,

nici vorbă să aud,

la poarta sufletului meu

nu vreau să bată nimeni.

Vreau liniştea

în taină să o ascult,

vreau  dosnic să rămân,

doar eu şi gândurile mele.

Cuvinte blânde

Nu certa pe cei ce au trebuinţă de rugăciuni, de cuvinte blânde. Mai uşor este să-i mângâi decât să-i huleşti. Ajută fără a aştepta recunoştinţă sau răsplată. Milueşte pe cei săraci ca să dobândeşti şi tu milă. Luptă cu indiferenţa, nu lăsa să-ţi fie inima anostă. Iubeşte fără limite şi dăruieşte fericire, atunci vei fi cel mai fericit om. Fii puternic, iartă, uită, nu pentru fericirea celui ce ţi-a greşit, ci pentru liniştea ta. Fii în toate recunoscător, mulţumeşte pentru tot ce ai înainte de a cere şi mai mult. Când o uşă ţi se închide, caută poarta ce ţi se deschide, acolo Dumnezeu a pregătit ceva mai bun pentru tine. Treci peste obstacole, urmează-ţi calea, nu te sfii să ceri ajutor.  

Până să te întâlnesc

Până să te întâlnesc pe tine, am iubit primăvara cu caișii înfloriți,

Până să te întâlnesc pe tine, am iubit munții ce par să urce pân’ la cer,

Până să te întâlnesc pe tine, am iubit răcoarea amurgului în zilele lui Cuptor,

Până să te întâlnesc pe tine, am iubit puritatea trandafirilor,  

Până să te întâlnesc pe tine, am iubit lacrima zorilor,

Până să te întâlnesc pe tine, am iubit zâmbetul suav de copil,

Până să te întâlnesc pe tine, am iubit iubirea.

Te-am întâlnit pe tine și de atunci tot ce am iubit a devenit TU!

Oboseala sufletului

Ne naştem odihniţi dar ne stingem de oboseală. Oboseala îşi face cuib în suflet şi se citeşte pe feţele şi-n ochii noştri. Existenţa ne extenuează şi nu reuşim să mai trăim viaţa cum se cuvine. Oboseala este stigătul sufletului, un SOS prin care cere să-l găsim pe Dumnezeu. Să căutăm liniştea odihnitoare în dragostea Lui şi să ne îndepărtăm de păcate şi de frământările cotidiene. Căci sufletul nu de odihnă fizică are nevoie, nu prin ea se reface ci prin rugăciune, iubire şi pace.

„Veniți la Mine toți cei osteniți și Eu vă voi odihni pe voi” Matei 11, 28

Dacă ar fi să aleg un loc

Locul cel mai frumos în care am fost? În inima ta!
Locul unde am văzut mirifica creație a întregului univers? În ochii tăi!
Locul unde m-aș întoarce oricând? În brațele tale!
Locul care mi-a rămas marcat? Acolo unde mi-ai dat ultimul sărut!
Locul unde am urcat pe cele mai înalte culmi ale pasiunii? Pe buzele tale!
Locul unde mă pot rătăci ușor? Printre amintirile cu tine!
Locul unde am găsit cele mai prețioase perle? În străfundul profunzimii tale!
Locul pe care vreau să-l țin ocupat doar pentru mine? Cel pe care l-am ocupat în viața ta...

Toate locurile sunt marcate cu iubire.

Nimic la schimb

Când cerşeşti atenţie nu poţi spune că iubeşti. Iubirea nu are aşteptări, nu pretinde, nu se mânie şi nu este egoistă. Iubirea aşteaptă, se jertfeşte şi se înalţă fără să primească nimic în schimb. Iubirea pură, curată se hrăneşte doar cu ceea ce oferă şi nu cu plăceri, cu dependenţă, cu satisfacţia nevoilor emoţionale sau trupeşti.

Nu aştept să îmi vorbeşti dacă nu simţi;
Nu aştept să faci nimic din ce nu vrei;
Nu aştept să vii dacă nu simţi chemarea;
Nu aştept să îmi asculţi tăcerea dacă nu o înţelegi;
Nu aştept să mă primeşti dacă nu ai sufletul deschis spre mine;
Nu aștept să vibrăm împreună dacă suntem pe frecvențe diferite.

Nu aştept nimic şi nu pentru că sunt indiferent... ci pentru că aşa am învăţat să înţeleg iubirea.

Adu-ți aminte

Te simți sărac? Adu-ți aminte că alții nu au nimic în astă lume,

Te simți singur? Adu-ți aminte că alții au fost abandonați și nu au avut niciodată pe nimeni,

Te simți neacceptat? Adu-ți aminte de cei mulți care au pătimit crunt pentru crezul lor,

Te simți împovărat? Adu-ți aminte de blândețea lui Dumnezeu,

Te simți trist? Adu-ți aminte că ești fiu al luminii, dezleagă-te de necurat,

Te simți bolnav? Adu-ți aminte de cei care suferă-n spitale fără nicio speranță.

Te simți trădat? Adu-ți aminte că însuși Mântuitorul a fost vândut pentru o mână de bani.

Oricum te-ai simți azi și orice ai avea, nu uita să iubești, să ierți și să mai bun. Adu-ți aminte că acolo sus e un Tată, cere-i ajutorul, pe nimeni nu a lăsat la greu. Iar dacă azi te încearcă, înseamnă că te pregătește pentru ceva important, nu-L dezamăgi! Fii bun și binele își va face casă în sufletul și viața ta. Iubește și vei trăi fără regrete, iartă și vei trăi în pace. Asculă-ți conștiința și nu impulsurile de moment, este vocea lui Dumnezeu.

Între tine și El

Omul bun este vorbit mereu de gurile rele. Lasă-i să vorbească, îţi vezi doar de viața ta.

Dacă alegi să fii diferit vei fi privit ca oaia neagră a societății. Mulțumește-te să rămâi doar pe placul lui Dumnezeu!

Când ierți pe cei ce îți greșesc, unii te pot considera naiv. Iartă, să nu-ți pese ce spun ei!

Dacă muncești cinsit nu înseamnă că o să te îmbogățești, dar poți să ai ceva mai de preț decât orice bogație. Conștiința curată și onoarea!

Să laşi de la tine, în multe situaţii eşti mai câştigat decât să-ţi faci dreptate. Fereşte-te de ceartă, nimic bun nu-ţi poate aduce!

Unii te vor descuraja, nu pentru că nu cred în puterea ta, ci pentru că se tem că vei reuși. Tu-ți știi drumul tău, nu ai nevoie de încurajarea lor!