Ne naştem odihniţi dar ne stingem de
oboseală. Oboseala îşi face cuib în suflet şi se citeşte pe feţele şi-n ochii
noştri. Existenţa ne extenuează şi nu reuşim să mai trăim viaţa cum se cuvine. Oboseala
este stigătul sufletului, un SOS prin care cere să-l găsim pe Dumnezeu. Să
căutăm liniştea odihnitoare în dragostea Lui şi să ne îndepărtăm de păcate şi
de frământările cotidiene. Căci sufletul nu de odihnă fizică are nevoie, nu
prin ea se reface ci prin rugăciune, iubire şi pace.
„Veniți la Mine toți cei
osteniți și Eu vă voi odihni pe voi” Matei 11, 28
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu