Credința

 Credința este cea care păstrează sufletul viu. Când simți că Dumnezeu este cu tine, poți muta munții din loc. Poți să faci orice, pentru că ești capabil de lucruri frumoase. Dacă ai credință, totul se împlinește.
 Prezența lui Dumnezeu în viața ta nu doar că te trezește și te face să conștientizezi ce este cu adevărat important pentru tine, ci dă sens vieții tale și-ți conduce pașii pe căile cele bune.
Să ai credință, în ciuda tuturor încercărilor prin care trecem zilnic, este o dovadă a tăriei sufletului tău și a frumuseții tale interioare. Pentru că a avea credință nu însemană decât să ai încredere în Dumnezeu în ciuda tuturor nedreptăților, chiar dacă lumea este rea, chiar dacă vin semnale negative de peste tot. 

 Dumnezeu răspunde întotdeauna rugăciunilor, roagă-te Lui la început de zi și apoi pe parcursul zilei.

Când te aşezi pe genunchi sufletul ți se urcă la cer și tot cerul îți coboară în suflet.

Mulțumește-i și cere-i să te ajute. Vei simți compania Lui. Vei simți iubirea Lui. Vei simți confortul brațelor Lui.


 Credinţa este un dar de la Dumnezeu pentru tine, păstrează-l și fii recunoscător.

Bucură-te

Bucură-te, nu pentru că viața ta ar fi perfectă, lipsită de griji și încercări, ci pentru că ai ales să-ți trăiești viața cu demnitate, pentru că ești înconjurat de oameni frumoși, pentru că știi să apreciezi gesturile și lucrurile simple.

Bucură-te, nu pentru că viața îți este lipsită de probleme, ci pentru că cu ajutorul lui Dumnezeu reușești să treci peste ele, să le lași în urmă, să privești viitorul cu încredere.

Bucură-te, nu pentru că ești lipsit de greșeli, ci pentru că reușești să înveți din ele mereu ceva, te scuturi și mergi mai departe.

Bucură-te, nu pentru că ai câștigat ceva pe degeaba, fără muncă, fără efort, ci pentru toată satisfacția și împlinirea pe care ai reușit să le storci din toate împrejurările și situațiile la care ai fost supus.

Bucură-te, nu doar pentru tot ceea ce primești, ci pentru tot ceea ce poți tu oferi.

Bucură-te, nu pentru că trece timpul, ci pentru modul cum alegi să îl petreci.  

 Bucură-te și nu uita să mulțumești pentru bucuria de a fi în viață și de a avea pentru ce să fii recunoscător.

Viața, o minune

 Viața este o minune. Cu zile bune, cu zile rele ea trebuie trăită ca pe o minune.  În momentul în care conștientizezi acest lucru, sufletul tău prinde aripi.  
Gândurile sunt cele care îți conduc viața și te dezvolți pe măsura lor. Fiecare zi trebuie începută cu recunoștința, bucuria, dragostea de viață și semeni ar trebui să-ți inunde sufletul, în fiecare dimineața să mulțumești pentru privilegiul primit.
Nu există rețete pentru zile perfecte, sau viață perfectă. De fapt acestea nici nu există, la fel cum nu există nici soare fără umbră.

Există doar zile în care alegi să te lași în voia lui Dumnezeu și te încredințezi Lui. Zile în care îngenunchezi în fața Lui, mulțumindu-I pentru toate și recuniscând că fără El nu ești nimic.
Ziua perfectă este fiecare zi pe care o trăiești, fiecare zi în care te bucuri de tot ce te înconjoară.
Ziua perfectă este ziua în care ai înțeles că indiferent de cum ai arăta din punct de vedere fizic sufletul este cel care strălucește, cel care vibrează, cel care înfrumusețează omul.
Fiecare zi pe care o savurezi în întregime. Fiecare zi în care nu lași pe nimeni și nimic să-ți atingă și să-ți murdărească sufletul. Fiecare zi în care zâmbești și sufletul debordează de energie pozitivă. 
Fiecare zi în care ești înconjurat de persoanele iubite. Fiecare zi în care poți să privești cerul, să miroși florile, să spui o vorbă bună, să mergi la braț alături de o persoana iubită. 

Dă șansă fiecărei zile să fie perfectă!

Păstrează mereu speranța vie

Caută-ți împlinirea în încercările de zi cu zi.
Învață să te ridici după fiecare căzătură și mulțumește că poți să mergi mai departe.
Caută-ți fericirea prin greutățile vieții.
Eliberează-ți sufletul de întuneric, amărăciune, regrete, invidie, răutate, judecată și dă-i aripi să zboare.
Învață ceva din fiecare lecție primită, din fiecare eșec, din fiecare încercare.
Șterge-ți lacrimile și aruncă la coș orice temere și slăbiciune.
Roagă-te mult și cu credință. Speră. Visează. Zâmbește.
Dumnezeu este cu tine. Este în sufletul tău. Și atâta timp cât îi simți prezența, grija, iubirea, nimic nu te poate dărâma.

Deșartă-ți sufletul.

Grijile ne obosesc sufletul, ne întunecă mintea și ne îngreunează existența. Și ele fac parte din viața noastră. Niciodată nu o să le putem depășii singuri. Să le lăsăm în grija lui Dumnezeu, să privim dincolo de ele, să ne ocupăm de curățirea sufletului.
Să profităm la maxim de momentele care ne fac fericiți, care ne calmează sufletul și ne liniștește mintea.
Să dechidem sufletul, să lăsăm să iasă tot ce este frumos, curat și valoros.
Să scoatem la iveală toate sentimentele frumoase ascunse înăuntrul lui, dar acoperite de atât de multe griji și gânduri negative.
Să lăsăm iubirea să ne transforme, să deșertăm sufletul în fața celor pe care îi iubim și să ne găsim în inimile celor dragi atunci când grijile și singurătatea ne dă târcoale.
Să ne descoperim în lucrurile frumoase pe care le facem pentru alții, în vorbele plăcute pe care le spunem, în gândurile bune pe care le avem, în toate sentimentele frumoase care iau existență în adâncul ființei noastre.
Doar așa sufletul nostru va ști să plutească în ciudat furtunii și a mării agitate.

 

Credeți

Credeți în iubire sinceră și necondiționată.
Credeți în romantism, în suflete pereche.
Credeți în inimi mari și generozitate.
Credeți în gesturile simple, venite din suflet.
Credeți în oameni frumoși, care mustesc de bunătate.
Credeți în vise frumoase care pot prinde viață.
Credeți în povești cu final fericit.
Credeți în vieți împlinite. 
Credeți în a doua șansă.
Credeți în oameni simpli.

Amintește-ți....

Atunci când mâncarea nu-ți pare gustoasă, amintește-ți de cei care nu au ce să pună pe masă cu zilele.
Atunci când ți se pare că hainele tale sunt învechite, demodate sau ai prea puține, aminește-ți de cei care umblă cu hainele rupte. 
Atunci când te așezi seara în așternut și nu-ți găsești locul, amintește-ți de cei care nu au unde să pună seara capul.
Atunci când  ai impresia că părinții nu te înțeleg și nu te sprijnă, amintește-ți de cei orfani, care nu știu ce înseamnă să ai mamă și tată.
Atunci când ești nemulțumit de casa ta, amintește-ți de cei care nu au un acoperiș deasupra capului.
Atunci când ești nemulțumit de locul de muncă, amintește-ți de cei care nu au un loc de mucă.
Atunci când ești nemulțumit de aspectul fizic, amintește-ți de cei mutilați.
Atunci când te doare ceva, amintește-ți de cei care mai au puțin de trăit.
Atunci când ești nemulțumit de prieteni, amintește-ți de cei care nu au pe nimeni alături.
Atunci când că nu ai destulă libertate, amintește-ți de cei care au pierdut definitiv șansa la libertate.
Atunci când ești nemulțumit de copiii, amintește-ți de cei care nu pot să facă copii.
Atunci când ești nemulțumit că trebuie să te trezești devreme, amintește-ți de cei care nu s-au mai trezit.
Atunci când simți că nu ești iubit, amintește-ți de cei care  nu au simțit niciodată cum este să fii iubit.
Atunci când nu știi să prețuiești viața, amintește-ți de cei care ar da orice să mai prindă un răsărit de soare.
Atunci când ignori tot ce este frumos în jurul tău, toate minunile date de Dumnezeu pentru tine, amintește-ți de cei orbi. 
 Atunci când nimic din ce primești nu te mulțumește, amintește-ți de cei care se bucură când primesc un zâmbet, sau o mână caldă.
Atunci când lătratul unui câine te deranjează, sau cântecul unei păsări în zori, amintește-ți de cei care nu le-au auzit niciodată. 
Atunci când te întrebi de ce nu ai parte de miracole, amintește-ți că tu ești un miracol.
Atunci când uiți să apreciezi ceea ce ai, amintește-ți că într-o zi le poți pierde. 
Atunci când uiți să fii recunoscător, amintește-ți că toate sunt daruri de la Dumnezeu.

   

Pentru o viață fericită

Pentru o viață fericită renunță la prejudecăți, la etichete, la bârfă, la a condamna.
Pentru o viață fericită iubește din toată inima, iubirea este mărgăritarul cel mai scump din coroana credinţei.
Pentru o viață fericită primește-l pe Dumnezeu în sufletul tău, pune-L pe primul loc în viața ta, lasă-L să-ți îndrume pașii pe căile cunoscute doar de El.
Pentru o viață fericită oferă totul cu dragoste, fii bun cu toți semenii, ajută, iartă, încurajează, găsește mereu să spui o vorbă bună.
Pentru o viață fericită înconjoară-te de oameni frumoși, care știu să scoată ce este mai bun din tine, persoane care te respectă, te iubesc.
Pentru o viață fericită râzi din toată inima, zâmbește tuturor, privește cu încredere spre viitor.
Pentru o viață fericită mulțumește în fiecare zi pentru toate. Bucură-te de tot ce ai, de toate binecuvântările, de tot ce te înconjoară.
Pentru o viață fericită alungă gândurile negre și învață să gândești frumos, pozitiv.
Pentru o viață fericită caută să găsești în toate doare ce este bun.
Pentru o viață fericită lasă toate grijile în sema lui Dumnezeu.
Pentru o viață fericită caută fericirea în lucrurile simple.

Să fim vrednici să primim Învierea

Este Săptămâna Patimilor. Perioadă în care Iisus Hristos s-a jertfit pentru noi, s-a răstignit, a acceptat să fie batjocorit și omorât pentru ca noi să primim șansa unei noi vieți. Să primim mântuirea și viața veșnică.

 Fie ca această Săptămână a Patimilor să ne facă trăitori ai clipelor când Hristos se jertfeşte, Sărbătoarea Învierii nu poate fi înţeleasă, dar şi mai puţin trăită, dacă nu parcurgem acelaşi drum cu Mântuitorul.

Doar asa ne putem învrednici să spunem „Hristos a Înviat”, după atâtea fărădelegi, prin care practic zilnic exclamăm: „Răstigneşte-L, Răstigneşte-L, Răstigneşte-L!”

„Oamenii L-au condamnat pe Dumnezeu la moarte, Dumnezeu însă, prin învierea Lui, îi „condamnă” pe oameni la nemurire, în locul loviturilor pe care I le-au dat oamenii, El îi îmbrăţişează; în locul ocărilor, El le împărtăşeşte binecuvântări; în locul morţii, El le dă nemurirea. Nicicând oamenii n-au arătat ură faţă de Dumnezeu ca atunci când L-au răstignit, şi niciodată Dumnezeu n-a arătat iubire faţă de oameni ca atunci când a înviat. Oamenii au vrut să-L facă pe Dumnezeu muritor, El însă, prin învierea Lui, i-a făcut pe oameni nemuritori.”  Sf. Iustin Popovici.

Iubirea

Medicamentul lumii este iubirea. Salvarea lumii este iubirea. Mântuirea noastră este iubirea.
Dumnezeu a creat lumea din iubire. Suntem făcuți din iubire. Suntem făcuți să iubim.
Arma împotriva tuturor celor necurate este iubirea. Dacă avem iubirea, nu ne lipsește nimic.
 
Iubiți-vă, ajutați-vă, iertați-vă, vizitați-vă, încurajați-vă, rugați-vă unul pentru celălalt.

Vă spun că pentru orice cuvânt deşert, pe care-l vor rosti, oamenii vor da socoteală în ziua judecăţii. Căci din cuvintele tale vei fi găsit drept, şi din cuvintele tale vei fi osândit.“ (Matei 12, 30-37)

Nu lăsa zilele să treacă fără să spui celor dragi ceea ce simți, ce te frământă, cât de mult îi iubești, ce înseamnă ei pentru tine și cât de plăcută este compania lor.
Viața este scurtă, bucură-te de fiecare clipă și însoțește-o de cuvinte frumoase, plăcute, de gesturi din suflet, ca și cel mai amănunt lucru să le aducă aminte celor dragi de tine și să le trezească amintiri speciale.
Fă o schimbare în bine în sufletul tău. Exteriorizează-te. Lasă-ți sentimentele și iubirea să iasă din tine.
Nu-ți fie frică de cuvintele sincere, pline de iubire, optimiste, de încurajare.
Păstrează-ți încrederea chiar dacă sentimentele nu-ți sunt împărtășite. Fii o persoană specială în viața oricui te cunoaște. Dacă nu poți aduce soarele în sufletul lor, să aduci măcar o rază de lumină.
Trăiește viața fără să ai regrete și să-ți pui întrebarea, privind în urmă „de ce?”.
Iubește intens, curat și frumos.
Vorbele sunt vocea inimii și orice lucru, emoție sau sentiment izvorât din suflet face bine, aduce lumină, încălzește și luminează alte suflete.
 
 
   

Ce suntem?

Suntem ceea ce iubim. Toate lucrurile frumoase pe care le facem.
Suntem ceea ce simțim. Toate sentimentele care se nasc în noi.
Suntem amintirile dragi. Toate momentele speciale pe care le-am cules pe cărarea vieții noastre.
Suntem toate zâmbetele cu care întâmpinăm fiecare zi.
Suntem toate greutățile de care ne lovim și care ne stârnesc determinarea, curajul și încrederea.
Suntem toate gândurile pozitive care aprind speranța în noi.
Suntem toate visurile minunate pe care le trăim.
Suntem toate întrebările care ne fac curioși să descoperim și să învățăm lucruri noi.
Suntem toate emoțiile care nasc în noi sensibilitatea.
Suntem toate poveștile cu final fericit, cu toate semnele de punctuație care ne-au dat curaj în viață.
Suntem toate vorbele bune pe care le semănăm în sufletele celorlați.
Suntem toate clipele în care am râs sau am plâns alături de cei dragi.
Suntem toate momentele în care știm să împărțim, să oferim, să întindem o mână de ajutor.
 

Ce ne aduce împlinirea?

Încă din primii ani ai vieții noastre visam să ajungem cineva. Unii visam la o carieră strălucită de medic, pompier, pilot, soldat, preot, inventator, mecanic sau ne doream foarte mult să avem o familie frumoasă, o viaţă trăită în armonie cu soţul sau soţia şi cu mulţi copii . Ne făceam planuri mărețe, visam cu ochii deschiși și vorbeam despre viitorul nostru. Spuneam cu mândrie tuturor celor care ne întrebau ce vrem să fim. Erau visuri frumoase, colorate şi cu multe amănunte despre familia pe care o vom întemeia, sau modul în care realizările noastre profesionale şi faptele noastre măreţe vor schimba lumea. Eram dezinvolți, lipsiți de orice griji, aveam timp să visăm cu de-a amănuntul totul și unoeri încercam să facem ceea ce consoderam noi că presupune acea profesie pe care doream să o urmăm. Nu căutam modele, eram doar noi cu visurile noastre.

Dar anii au trecut, ca norii grei pe şesuri. Copilăria a rămas în urmă, am pornit la drum doar cu dorințele. Ne-am strecurat în viață încercând să ne găsim și noi un loc. Credeam că o să fie ușor. Nu eram pregătiți să fim dezamăgiți. Astfel Dumnezeu a îngăduit pentru unii dintre noi și suferința și încercări de tot felul, dar nu ca să ne pedepsească, ci pentru a ne căli și pentru a nu ne îndepărta de El. Pentru a rămâne pe calea ce dreaptă, alături de Dumnezeu. El avea planuri mai bune pentru noi. Dar ce greu era să înțelegem atunci acest lucru...

Astăzi societatea promovează ideea că a fi realizat înseamnă doar să ai bani, să ai putere, să ai mașini scumpe, case luxoase, să deții funcții importante, să fii un mare anteprenor sau politician de succes, să fii căsătorit cu o persoană din înalta societate, cu mare avere.

Din rândul acestor oameni se aleg și modelele pentru tinerii de azi. Imaginea lor intens promovată se întipărește în subconștientul copiilor, al tinerilor, al oamenilor. Sistemul valoric spiritual este înlocuit de acest sistem vulgar, care scoate doar urâtul din om.
Sunt considerați realizați doar cei care care au putere financiară sau politică, despre care se vorbeşte mult şi elogios. Iar cei săraci, care duc o viață modestă, care muncesc din greu să-și întrețină familia, care știu ce înseamnă sacrificiu și greutatea fiecărei zile sunt considerați nerealizați.

Noi, creștini fiind, creați după chipul lui Dumnezeu, știm că în sfinţenie găsim sensul ultim şi deplin al existenţei noastre.Așa cum frumos spunea un părinte „Sfinţenia este împlinirea umanului”.
Nu bogăția, nu averile cu bunurile de lux, nici statutul social, sau funcțiile mărețe ne definesc ca ființă umană împlinită. Fără Dumnezeu toate acestea pălesc. Dorul omului după Dumnezeu nu poate fi alinat cu nimic, cu atât mai puțin cu bogăția. Fără Dumnezeu nu dobândim Duhul Sfânt, iar cel ce nu-l dobândește este un om care a eșuat în această lume. A eşuat în ceea ce priveşte atingerea scopului vieţii sale. Consumăm mult timp şi energie pentru a ne crea o imagine şi un „paradis” aici pe pământ. Omul de azi este avid de experienţe emoţionale şi de un trai mereu mai bun, este preocupat de calitatea vieţii, de sănătate, de lucruri lumești și dacă se poate să le obțină imediat. Uită de suflet.

Omul sfințește locul

Astăzi tindem să lăudăm și să apreciem țările care au o infrastructură dezvoltată, o administrație bună a orașelor, a satelor și a celorlalte instituții de stat, sau sunt puternic industrializate, puternice din punct de vedere economic.
Dar oare aceste lucruri dau valoare unei țări și a unui popor? Ele sunt cele care fac o țară să fie
frumoasă și plăcută?

Valoarea unei țări este dată de valoarea oamenilor ei. Și nu invers, deoarece nu oamenii unei ţări există de dragul acelei ţări, ci ţara trebuie să existe de dragul oamenilor din ea. Iisus Hristos nu a venit să mântuiască șosele, clădiri sau diviziuni administrative, ci a venit să mântuiască oameni. Căci ce folos au oamenii cei răi, care l-au alungat pe Dumnezeu din sufletele lor, de la ţara lor cea mare și frumoasă?  
Omul sfințește locul! Dumnezeu a ales colțul lumii unde a trebuit să ne naștem, depinde doar de noi dacă acel loc va fi Rai pentru noi sau doar o vale a suferinței.