Despre dragoste

1. Dragostea este capul, rădăcina, izvorul şi mama tuturor bunurilor…Aceasta este chipul ucenicilor Domnului, trăsătura deosebită a robilor lui Dumnezeu, semnul de recunoaştere al Apostolilor „Intru aceasta vor cunoaşte toţi că sînteţi ucenicii Mei” (Ioan 13,35). In care, spune-mi? Nu în puterea de a învia morţii, de a curăţa leproşii sau de a alunga demonii…, ci „dacă veţi avea dragoste unii faţă de alţii” (Ioan 13,35) (Contra anomeilor despre neputinţa de a înţelege pe Dumnezeu) (Omilia 1.1 în PG 48,701-702).

2. Mai ales dragostea ni-i arată pe oamenii sfinţi (Omilia 62.3 la Ioan. P.G. 59,394).

3. Iubirea este un mare învăţător şi poate să-i întoarcă pe oameni de la rătăcire, să le schimbe felul de viaţă, să-i îndrume spre filozofie. Ea poate să facă din pietre oameni (Omilia 33.6 la 1 Corinteni, P.G. 61,284).

4. De obicei, nimic nu hrăneşte mai mult iubirea ca milostenia. Iubirea îşi înalţă ramurile spre înalt. Ea este un izvor mai bun decît cel din rai, neîmpărţindu-se în patru braţe, ci, îndreptîndu-se spre cer, ea naşte fluviul acela care îşi duce apele spre viaţa veşnică (Ioan 4,14); căzînd în aceasta, moartea se stinge precum scînteia în izvor…Aceasta stinge fluviul de foc ca pe o scînteie (Omilia 22.3 la Fapte, P.G. 60,175).

5. Toate lucrurile se supun timpului şi se retrag învechite şi îmbătrînite: şi trupurile înfloritoare şi măreţia clădirilor şi livezile şi grădinile şi toate cele ce se nasc din pămînt. Singură iubirea este la adăpost de această vătămare şi nu numai că nu este ofilită de timpul îndelungat, dar nu este întreruptă nici de moarte (Scrisoarea 63. Către Tranquillinus, P.G. 52,463).

6. Dacă cineva vrea să se rupă de tine, tu să nu te îndepărtezi de el şi nici să nu spui acel cuvînt rece: „Dacă mă va iubi, îl voi iubi şi eu”, fiindcă acestea sînt vorbe diavoleşti, vrednice de micimea sufletească a vameşilor şi pagînilor. Tu însă, care ai fost chemat la o viaţă mai înaltă şi care eşti scris în ceruri, eşti supus unor legi mai mari.

Să nu spui acestea, ci, dacă nu vrea să te iubească, atunci arată-i o dragoste mai mare, ca să-l atragi la tine. Şi mai mare va fi răsplata dacă îl vei cîştiga pe cel care nu vrea să te iubească (Omilia 27.3 la Romani. P.G. 60,647).

7. Ştii cît de mare este puterea dragostei? Hristos, lăsînd la o parte toate minunile pe care urmau să le facă apostolii, a spus: „întru aceasta vor cunoaşte oamenii că sînteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii faţă de alţii” (Ioan 13.35). iar Pavel a spus că dragostea este împlinirea Legii (Rom. 13,10) şi că, dacă lipseşte dragostea (1 Corinteni 13,1-2), harismele nu sînt de nici un folos (1 Corinteni 12,8-l0) (Despre preotie 2.6 în P.G. 48.637).

8. Ce se poate asemăna cu dragostea? Nimic. Ea este rădăcina, izvorul şi mama bunătăţilor, virtute care nu aduce suferinţă, virtute plină de plăcere şi care provoacă multă bucurie celor care o practică cu sinceritate (Scrisoarea 222, RG. 52, 733-734).

9. Despărţirea de un suflet iubit nu este o luptă uşoară, ci una care cere un suflet curajos şi o minte de filozof. Cine ştie să iubească cu adevărat, cine cunoaşte puterea dragostei înţelege aceasta. (Scrisoarea 2.11 către Olimpiada. P.G. 52,568).

10. Dragostea ţi-l arată pe aproapele tău ca pe tine însuţi şi te învaţă să te bucuri de bucuriile lui ca de al tale şi să suporţi toate necazurile lui ca pe ale tale. Dragostea îi face pe cei mulţi un singur trup şi le transformă sufletele în locaşuri ale Duhului Sfînt, căci nu în cei dezbinaţi, ci în cei uniţi cu sufletul se odihneşte Duhul păcii (Despre dragostea desăvîrsită. 2 in P.G. 56.281).

11. însă iubirea duhovnicească este mai presus decît toate [celelalte prietenii], stăpînind ca o regină peste celelalte, şi are chipul strălucitor, căci nu o naşte nimic pămîntesc ca pe cealaltă: nici împreună vieţuirea, nici binefacerea, nici firea, nici timpul, ci coboară de sus, din cer. Şi de ce te miri dacă nu are nevoie de binefacere ca să dăinuiască, de vreme ce nici de ceva rău nu poate fi zdruncinată?…Nimic, nimic nu este aşa de tare ca legătura Duhului. Cel care a devenit prieten ca să primească o binefacere va fi duşman, iar cel care fiind necontenit în obişnuinţă, cînd obişnuinţa a fost întreruptă, a stins prietenia. Femeia, dacă a avut loc o ceartă, a plecat de la bărbat şi a pus capăt iubirii; fiul, dacă îşi vede tatăl trăind prea mult, se supără. Nimic din acestea nu este în duh [= în dragostea duhovnicească], pentru că nu este desfăcută de nimic din acestea, căci nimic din acestea nu a făcut-o să se nască: nici timpul, nici lungimea drumului [= vieţii], nici suportarea răului, nici ascultarea răului, nici mînia, nici jignirea, nici nimic alt-ceva nu o atinge şi nu poate să o desfacă (Omilia 1,3 la Coloseni, P.G. 62,303).

12. într-adevăr, multe sînt cele care caracterizează creştinismul, dar mai mult decît toate şi mai puternică decît toate este dragostea reciprocă şi pacea…Precum celor care fac un drum lung într-un grup numeros, [Apostolul ne spune]: „Vedeţi să nu rămînă în urmă cineva, căci nu vă cer doar să ajungeţi voi la capătul călătoriei, ci şi să nu-i pierdeţi din ochi pe ceilalţi” (Omilia 31.1 la Evrei, P.G. 63,213).

din “Flori alese din invatatura Sfantului Ioan Gura de Aur”

A comunica inseamna mai mult decat a vorbi.

„A comunica înseamnă mai mult decât a vorbi.
Pentru a comunica într-adevăr, trebuie mai mult decât să ne mișcăm buzele încontinuu.
Comunicarea înseamnă să asculți, să înțelegi, să împărtășești.
Ea implică cuvinte, dar trece dincolo de ele, spre inima !”

„Aceasta este promisiunea mea înaintea Domnului și față de tine!”

"Prin căsătoria cu tine, făgăduiesc să-L cunosc și să-L iubesc pe Dumnezeu și pe tine. Pot învăța să iubesc doar conștientizând dragostea lui Dumnezeu pentru mine. De aceea, promit să-L caut în fiecare zi și să mă deschid iubirii Lui pentru noi.

Promit să nu încetez vreodată să te iubesc mai bine. Promit să fiu îngăduitor cu slăbiciunile tale, sa fiu bun și stăruitor, să mă abțin de la gelozie sau invidie. Promi să nu caut să te controlez, ci să-ți ofer libertatea de care ai nevoie pentru a-ți atinge menirea la care te-a chemat Dumnezeu.
Mă voi strădui să nu fiu nepoliticos ori nesimțitor față de nevoile și dorințele tale. Vreau să fiu blând cu tine, să nu-mi exercit puterea asupra ta și să nu te domin.
Dar cel mai mult imi doresc ca tu să simți prin mine iubirea lui Hristos față de tine.
Promit să încerc cu ajutorul lui Dumnezeu să-ți trec cu vederea greșelile, păcatele, căderile și inconsecvențele, să te iert bucuros și să-mi aduc aminte că și eu te-am dezamăgit și supărat, mult mai adesea decât ai făcut-o tu.

Voi încerca să-ți arăt o dragoste profund îndurerată atunci când suferi sau ai vre-un necaz, o dragoste care răspunde nevoii tale cu o mână întinsă, și nu cu un refuz. Promit să refac și să înobilez, și să nu înjosesc, să disprețuiesc, să dau în vileag sau să critic. Când alții te vor părăsi sau se vor îndepărta, promit să-ți fiu alături până la sfârșit. Făgăduiesc să-ți fiu pe deplin fidel și devotat.

De aceea, fac aceste promisiuni cu cunoștința că trebuie mai întâi de toate să mă încredințez din toată inima Tatălui și Fiului și Sfântului Duh; așa cum sunt și voi fi prin Harul Său.
Aceasta este promisiunea mea înaintea Domnului și față de tine."

(Pr. John Mack, Ghid pentru dobândirea armoniei in familiile ortodoxe, Ed.Sophia)

Fiecare zi este speicală și în fiecare trebuie să se găsească iubirea

Nu lăsa să treacă niciodată o zi fără :

- să mulțumești pentru ceea ce ai
– să zâmbești
– să iubești din tot sufletul
– să ai regrete
– să încercat totul
– să fi profitat de fiecare oportunitate
– să fi iertat fiecare slăbiciune a celor care te-au rănit
– să-ți pui visele pe primul plan
– să arați generozitate
– să fii împăcat cu tine însăți
– să faci bine
– să-ți respecți semenii
– să înveți din greșeli
– să ai încredere în forțele tale
– să visezi și să lupți pentru îndeplinirea lor
– să vezi cu adevărat lumea
– să înțelegi viața și să-i iubești frumusețea
– să adresezi cuvinte plăcute, calde, mângâietoare
– să întinzi o mână de ajutor acolo unde este nevoie de un braț puternic
– să-ți urmezi instinctele fără însă să-ți uiți principiile
– să-ți suni prietenii și să-i întrebi de sănătate
– să fii un copil bun, un părinte exemplar, un coleg care lucrează în echipă și nu singur
– să fii convins că ceea ce faci este bine și că drumul pe care mergi este cel potrivit
– să te înarmezi cu răbdare, pace și curaj
– să te rogi pentru sănătate trupească, mentală și sufletească
– să-ți încredințezi planurile în mâinile Tatălui
– să înalți o rugăciune și să crezi din tot sufletul că va fi ascultată

Ai atât de multe motive pentru care ar trebui să privești fiecare zi cu recunoștință și entuziasm.

Atât de multe provocări și miracole.

Atât de multă frumusețe nebănuită în fiecare moment al zilei.

Ești binecuvântat, nu uita.

Memorează fiecare motiv și în momentele dificile permite-i inimii să le recite.

Sa nu faci cu iubirea ceea ce face un copil cu mingea sa: atunci cand o are se joaca si cand o pierde, plange. (Fericitul Augustin)

Când soţii sunt atât de strâns legaţi unul de altul, nimic nu-i va putea mâhni în viaţa aceasta, nimic nu le va putea surpa fericirea!

Datoria bărbaţilor este, aşadar, de a iubi, aceea a nevestelor de a asculta. Dacă fiecare săvârşeşte ceea ce-i dator, atunci înţelegerea e de piatră. Iubirea face pe femeie iubitoare, ascultarea face pe bărbat mai blajin. Băgaţi de seamă că-i după fire, ca unul să iubească şi altul să asculte. Când cel ce îndrumă iubeşte pe cel ce primeşte îndrumarea, totul este în ordine. Dragostea nu-i cerută celui ce ascultă aşa cum este celui ce îndrumează – ceea ce i se cere este ascultarea.

Dacă femeii îi este dată frumuseţea, iar bărbatului dorinţa, este tocmai ca să înlesnească apariţia dragostei. Nu fiţi, aşadar, poruncitori pentru că femeia vă este supusă – şi, voi, femeilor, nu zămisliţi trufie pentru că bărbatul vă iubeşte. Nici gingăşia bărbatului nu se cade să sucească mintea nevestei, nici supunerea femeii să nu deştepte trufie în sufletul soţului.

Dumnezeu v-a hărăzit pe nevasta voastră ca s-o iubiţi din ce în ce mai mult – şi el a făcut aşa, o, femeie, ca să fii iubită spre a putea purta fără trudă îndatorirea de a fi supusă. Nu vă înspăimântaţi de această supunere. A fi supusă celui pe care-l iubeşti, nu-i lucru greu. Iar voi, nu vă temeţi să iubiţi, căci aceea pe care o iubiţi, vă este supusă, împreună petrecerea nu s-ar fi putut săvârşi altfel, voi aţi primit de la fire împuternicirea trebuitoare, primiţi, aşadar, legătura pe care o porunceşte dragostea.

 (Sf.Ioan Gură de Aur)

Lucruri aparent banale pot schimba o viață

“Prea des subestimăm puterea unei atingeri, a unui zâmbet, a unui cuvânt bun, a unui compliment onest, a actului de a-ţi păsa, a tuturor acelor lucruri mărunte care au mare potenţial de a schimba o viaţă.” (L. Buscalia)

Cinci sfaturi ale Părintelui Arsenie Boca:

1. Oxigen - să trăieşti în aer cât mai curat.

2. Glicogen - să ai o hrană raţională şi echilibrată, nici prea multă, nici prea puţină.

3. Somn - cel puţin 6 ore de somn continuu zilnic.

4. Să-ţi păstrezi hormonii - să nu faci risipă de energie sexuală; poţi să ajungi dărâmat din pricina abuzurilor şi a risipei de energie sexuală.

5. Să ai concepţie de viaţă creştină - adică să nu umbli după alte concepţii de viaţă: yoga, zen ş.a. 

 

“Am învăţat că, dacă cineva nu te iubeşte cum ai vrea tu, nu înseamnă că nu te iubeşte din tot sufletul…”

Nu este ciudat cum uneori dragostea seamănă mai mult cu ura decȃt cu prietenia? Iubim şi totuşi urȃm, iubim şi totusi ȋi rănim pe oamenii apropiaţi nouă. Desigur, poate că nu vrem să se ȋntample cu adevărat şi totuşi o facem crezȃnd că dragostea ne dă dreptul să greşim, deschizȃnd răni ȋn sufletul celorlalti, spunem mereu: „am făcut-o pentru că te iubesc” sau „totul este din dragoste” şi totuşi cȃt de mult greşim… cȃnd iubeşti, nu răneşti, nu ceri nimic celuilalt şi, nu astepţi să ţi se dea, pentru că dragostea vine din adȃncul sufletului tău, nu jigneşti, nu ȋntrebi şi nu faci reproşuri, pentru că dragostea este ȋnţelegere şi respect pentru orice şi oricare ar fi hotărȃrea celui de lȃngă tine, noi şi dragostea sufletului nostru ne pierdem undeva ȋn infinit, printe răutăţi şi egoism şi ajungem la sfȃrşit să ne pierdem ȋntre regrete şi păreri de rău şi toate astea doar pentru un simplu motiv, pentru că nu ȋnţelegem ce ȋnseamnă cu adevărat sentimentul cu numele "Dragoste".

Iubirea învinge totul...

De ce ne este atât de greu să oferim iubire?
De ce atunci când cineva ne rănește, noi nu îi oferim în schimb iubire?
De ce nu încercăm să ne schimbăm mai întai pe noi înșine, înainte de a cere altora asta?
De ce nu încercăm noi mai întâi, să fim niște persoane bune și apoi să așteptăm o schimbare de la ceilalți?
De ce nu oferim necondiționat iubirea noastră altora și așteptăm mereu ceva în schimb?
De ce încercăm să părem altfel decât suntem?
De ce? De ce? De ce?
 
Trebuie să oferim necondiționat dragostea noastră tutoror, celor care ne fac sau nu bine, celor care ne iubesc sau nu...Numai procedând așa, vom putea împreună cu ajutorul Lui Dumnezeu sa îi aducem și pe alții la IUBIRE

.

Suntem iubire

Privesc spre semenii mei care au uitat să mulțumescă Cerului pentru un nou răsărit, pentru sănătate, pentru mesele îmbelșugate, sau spre cei de o rară frumusețe exterioară veșnic nemulțumiți de înfățișarea lor fizică. Văd oameni bogați care fac orice pentru a-și umple conturile care oricum stau să explodeze de umflate ce sunt. Ori persoane puternice, stăpâni nedemni peste multe destine, oameni care ar putea naște doar zâmbet în jur și care nu găsesc oportun să declanșeze în viețile ce depind de ei nimic în afara lacrimilor.

Cu toții au uitat în ce colț din existența lor sălașluiește Dumnezeu. Și că Dumnezeu este iubire. Și că noi suntem iubire după chipul și asemănarea Lui. L-au pierdut și s-au pierdut. Oameni ce azi merg singuri pe drumuri mult prea înguste, egoiste, lipsite de dragoste, de compasiune, de fericire, de grijă și bunătate pentru ei și pentru cei de lângă ei.

Lipsa dragostei ucide. Omoară omenia, decapitează morala, înjunghie fiecare răsărit și afixiază amurgul tuturor zilelor. Împietrește inima și întunecă rațiunea. Naște distruge și populează coșmarurile din nopțile înstelate. Lipsa dragostei ucide bucuria de a trăi, ucide bucuria de a simți căldura unei îmbrățișari, mireasma primelor flori. Omoară visuri și speranțe. Alungă curajul.

Oameni lispiți de fericire învață la schimb ura și o mormăie în sinea lor în fiecare moment, așa cum seara, copiii cuminți spun rugăciunea la marginea paturilor lor înmiresmate cu smirnă și dragoste.

Oamenii neiubiți sunt cele mai neajutorate ființe, oricâtă putere, bani, faimă, sănătate ar avea.

Oamenii fără dragoste, cei care nu sunt înstare de iubire sunt printre noi, uneori chiar de mână cu noi.
Și numai Dragostea i-ar putea salva.

Iubiți-i!

Unde ne este viața?

Unde ne este viața? Ne întrebăm de multe ori de parcă viața ar fi un obiect prețios pe care îl punem bine, sau la păstrare. Avem senzația ca viața ne este dată pentru a o trăi dar nu acum ci mai încolo când suntem pregătiți sau când avem mai mare nevoie și uite așa uităm să ne trăim viața și ne lăsăm în schimb trăiți de tot felul de angoase și frici, care în loc să ne dea viața ne-o răpesc picătură cu picătură și ajungem să o pierdem înainte să fie a noastră cu adevărat.

Unii văd viața ca pe un șir de întâmplări fără logică, alții ca lecții fără profesor, un șir de pedepse sau de binecuvântări, un șir de daruri sau de frustrări, fiecare după posibilitățile egoului.

Însă viața este acolo unde ne așteptăm mai puțin. Viața fiecăruia dintre noi este în ceilalți, căci fiecare cuvânt spus sau faptă împlinită, fiecare gând și fiecare sentiment plecat din noi spre ceilalți, este o transfuzie de viață.  Viața noastră ajunge să atingă alte vieți și când atingerea este una de bucurie și viața noastră se împlinește prin împlinirea pe care o aduce.

Nu vă mai căutați viața în rezultate, succese sau eșecuri, conturi, diplome, ierarhii, căutați-vă viața în ceilalți și dacă vreți să știți cum mai este viața voastră priviți în ochii oamenilor pe care îi întâlniți azi, dacă ochii vă vor zâmbii înseamnă că ați făcut ce trebuie cu viața voastră; dacă întâlniți priviri indiferente sau reci să știți că ar cazul să vă treziți la viață!
Dansați, cântați, lucrați, gândiți, rugați-vă ca și cum ați face-o pentru cea mai draga ființă din viața voastră și veți simți cum nu v-ați născut degeaba.

Viața noastră are un scop...să dea viață, dar pentru asta trebuie să învățăm să ne simțim mereu vii!      

Zâmbetul, oglinda gândului

"Zâmbetul este oglinda gândului...Un gând rău ucide zâmbetul, un gând prefăcut transformă zâmbetul în rictus, un gând bun transformă zâmbetul în rază de soare chiar și pentru cei care trăiesc în bezna deznădejdii. Așa că, zâmbește! Zâmbetul tău poate fi unica bucurie pe care o simte un suflet deznădăjduit...Zâmbetul tău poate fi leac chiar și pentru inima ta....Nu-l poți vinde, nu-l poți cumpăra...El se oferă... de aici și valoarea sa nemăsurabilă. Zâmbetul e triumful asupra unui gând trist care încearca sa te domine.."