Rugăciunea, medicamentul cel mai bun

Reuşeşti să înţelegi suferinţa doar trăindu-o. Prin ea ne curăţim şi ne împrospătăm. Am crezut de prea multe ori că nimic nu mă poate îngenunchia, că pot să trăiesc doar pe culmi, că totul stă în puterea mea. Însă pe parcurs am înţeles că pot să fiu şi vulnerabil, că tăria vine doar de la Dumnezeu, că oamenii sunt făcuţi şi să sufere că să îndrepte sau să se apropie de Dumnezeu. Că viaţa este o luptă şi iubirea o alegere. 

  Acum ştiu că o inimă oricât ar fi de zdrobită se vindecă în timp. Ea trebuie tratată cu multe lacrimi, cu multe păreri de rău, cu multă durere, apoi cu oameni noi, cu alte zâmbete, cu alte îmbrăţişări.

 Răul cel mai mare nu este să greşeşti, ci să nu înveţi din greşeli, să persişti în ele. Regret greşelile făcute şi faptul că au pricinuit suferinţă. A fost lecţia cea mai dură pe care am învăţaţ-o şi singura care nu a intrat doar în cap ci şi în suflet. 

Am trecut peste iertând, în primul rând pe mine. Apoi acceptând situaţia şi rugându-mă în egală măsură să depăşesc obstacolul şi să învăţ ce e de învăţat.

Lacrimile pe care nu le vărsăm la timp se adună în noi şi la un momentdat se pot transforma într-un tsunami care poate nimici tot ce cu dragoste am sădit în suflet şi în relaţiile cu cei de lăngă noi. Azi pot să zâmbesc şi să văd soarele şi datorită lacrimilor. Ele au fost unghuient pe chipul meu. 

În lacrimi rodul iubirii este bogat.

Ai grijă de tine

Ai grijă de sufletul tău,

în el trebuie să încapă multă iubire.

Ai grijă de conştiinţa ta,

în ea stă liniştea şi odihna ta.

Ai grijă de gândul tău,

în el stau faptele tale viitoare.

Ai grijă de speranţele tale,

în ele pâlpâie lumina credinţei.

Tu ce îţi doreşti de Crăciun?

Eu îmi doresc să trăiesc în emoţie şi bucurie sărbătoarea Naşterii Domnului, aşa cum o trăiam în anii copilăriei. Să pot din nou să simt vibraţia venirii Pruncului Iisus pe lume, în puritatea sufletului meu. Să simt din nou entuziasmul momentului trăit.

Să gust din Raiul ce-l găseam în fiecare casă ce-o colindam. Să ningă iar de sărbători şi-n jur să simt căldură. Să colind cu aceeaşi fericire aşijderea prunciei mele.
Să văd la fiecare pas speranţă, oemeni cu zâmbete pe faţă, străzi pline de copii şi-n aer să simt magia sfintei sărbători.
Să uit de mine, de tot ce e lumesc, să iert, să fiu mai bun şi să iubesc. E tot ce îmi doresc.

Când

Când pietre grele te lovesc şi nu ştii unde să te ascunzi,

Tu stai de le înfruntă şi nu cârti deloc.

Când cel ce dragostea i-o porţi te părăseşte,

Nu te-ntrista, zâmbeşte.

Când bârfele despre tine sunt subiecte,

Răspunde cu indiferenţă.

Când toţi te uită şi te abandonează,

Tu nu-i lăsa din suflet să îţi iasă.

Când oboseşti de atâtea griji ce porţi,

 Nu dispera şi-n grija Domnului le lasă.

Când nu primeşti decât descurajări,

Adu-ţi aminte că eşti tare şi poţi din toate să câştigi.

Când totu-n jurul tău parcă e gri,

Priveşte cerul cu însetare şi  sclipitor îţi va zâmbi.

Viaţa filă cu filă

Ne găsim la final de an şi pot să spun că a trecut la fel de repede ca şi ceilalţi. Dar experienţele au fost diferite, învăţăturile au fost multe şi din toate, oameni noi întâlniţi, universuri noi descoperite, căderi, dezamăgiri, iubiri pierdute, bucurii şi reuşite. Pe multe dintre ele le-am primit ca pe o provocare şi oportunitate. Şi din toate am luat ce a fost mai bun. Am rămas cu amintiri frumoase ce nu pot fi uitate nicicând. Iar din lucrurile rele am înţeles să iau doar ce e de învăţat, în rest le voi arunca la gunoi. În suflet fac loc doar pentru lucruri bune şi oameni frumoşi.

Sunt recunoscător pentru toate şi cu mulţumire mă închin în faţa lui Dumnezeu. Tot ce am trăit m-a învățat să nu îmi pierd niciodată speranța, încrederea și credința în Dumnezeu. Doamne Doamne a fost cel care mi-a rămas mereu alături şi în acest an. Chiar dacă uneori voia Lui nu a coincis cu dorinţa mea. Dar mi-a dovedit mereu că planurile Lui pentru mine sunt mereu mai bune decât dorinţele mele. În acest an s-au văzut roadele muncii mele de ani de zile şi dragostea Lui ce mi-o poartă.

Sunt recunoscător şi pentru clipele dificile prin care am trecut, pentru obstacolele întâlnite în cale, pentru durerile suferite, pentru uşile închise, pentru toate greutăţile. Ele m-au apropiat mai tare de Dumnezeu. Şi tot ele m-au modelat ca om. Cel ce trece prin focurile vieţii devine mai puternic. Iar când am căzut sufletul s-a înălţa mai tare spre Cer.  Din momentele dificile am învăţat să apreciez mai mult ceea ce am. Astăzi apreciez mai mult şi ceea ce am pierdut din nepricepere, mândrie,orgoliu, indiferenţă sau ignoranţă. Tot ce am luat crezând cu îngânfare că mi se cuvine.

Când oameni dragi m-au părăsit am înţeles că e greşit să iubeşti un om atât de mult încât să te pierzi în el. Nu asta vrea Dumnezeu de la mine. Nu trebuie să mă pierd în nimeni şi nimic. Dacă există cineva în care ar trebui să mă rătăcesc, acela ar fi El. Oamenii pot rănii şi dezamăgii, ei ne pot şi părăsii, dar El mângâie mereu.

Am înţeles că nu lucrurile materiale mă fac fericit, nu funcţia îmi aduce împlinirea, nu statutul social mă defineşte. De fapt tot ce contează este ce port în suflet, iubirea ce o dau, căldura ce o primesc, oamenii ce mă înconjoară şi credinţa ce nu mă lasă să obosesc. Şi cred că mai presus de toate, iubirea este Raiul ce-l trăim pe pământ.  

Bilanţul regretelor la final de an

Regret că prea puţin bine am făcut.
Regret că prea puţină iubire am oferit.
Regret că prea puţin timp am acordat lucrurilor care contează cu adevărat.
Regret că prea puţine lacrimi am adunat şi multe lacrimi am făcut să curgă.
Regret că răbdarea prea des mi-am pierdut.
Regret că prea uşor cuvinte grele am aruncat.
Regret că prea mult am căutat dreptatea să-mi fac.
Regret că oameni dragi am îndepărtat.
Regret că pe Dumnezeu l-am supărat.
Regret că nu am ştiu voia Lui să fac.
Regret...şi cer iertare!