Încă odată se dovedeşte
că românul se uneşte la greu. În aceste zile în care cei care au fost puşi să
ne conducă ne-au sfidat urmărindu-şi doar interesele meschine care nu au nimic
în comun cu statul de drept, cu democraţia, cu libertatea şi independenţa
justiţiei, populaţia româniei a redevenit un popor unit. Am ieşit parcă dintr-o
ladă uitată pe undeva şi pe care începuse să se depună praful şi nepăsarea, am
ieşit la lumină mai frumoşi ca oricând.
Demonstrănd că în piepturile noastre mai bate o inimă de dac şi mândria noastră
de români, urmaşi ai unor mari eroi, nu se stinge aşa uşor.
Ne-am adunat cu toţii zi
de zi, seară de seară, mânaţi de
conştiinţă şi de dorinţa de a nu lăsa România să mai fie călcată în picioare şi
batjocorită, arătată cu degetul de întreaga lume şi trimisă iar în fruntea
celor mai urâte clasamente privind corupţia, hoţia ş.a.
Sute de mii de oameni pe
ale căror feţe nu se vedea culore politică, nu se puteau citi interese proprii,
manipulare sau dorinţe ascunse. Pe feţele lor se putea citi doar atât „ÎMI PASĂ”.
Acest instinct i-a făcut să reacţioneze. Iar ce a urmat este de poveste. O
poveste frumoasă pe care am scris-o în carţile de istorie, o poveste care a
făcut înconjorul lumii, iar acum suntem arătaţi ca exemplu bun, suntem pe
buzele tuturor, toate ţările ne privesc cu respect. Unitatea românilor a
întrecut orice aşteptare. Cetăţeni de toate vărstele, taţi cu copii pe umeri,
mame cu copii în braţe, oameni trecuţi prin viaţa şi ancoraţi în realitatea
zilelor în care trăim, alţii care abia acum încep viaţa. Oameni care nu s-au
văzut niciodată, dar care acolo se manifestau la comun ca într-o mare familie.
Cetăţeni civilizaţi, respectabili şi responsabili. Solidaritate şi din rândul
celor care din diferite motive nu au fost acolo, în pieţe.
Nu este un război, nu
este o luptă, nu este manipulare, nu este dezbinare, aşa cum unii dintre ai
noştri conducători au urmărit de-a lungul timpului, să dezbine şi să domine. Este
regăsirea spiritului civic şi cetăţenesc, a curajului şi a demnităţii
românului. Suntem un popor breaz şi deloc prost, ba spre surprinderea unora
putem chiar să gândim, nu avem nici gura şi nici urechile astupate. Ne strigăm
indignarea şi nemulţumirea cu privire la ce se întâmpă în ţărişoara noastră.
Este un pas mare pe care
l-am făcut şi am arătat că existăm, suntem treji şi uniţi la nevoie. Un popor
puternic este un popor unit. Unit sub acelaşi ţel: al dreptăţii. Cerem să fim
respectaţi şi ascultaţi, să fim reprezentaţi cu cinste şi corectitudine, voia
noastră să fie mai presus decât orice alte interese. Suntem cetăţeni oneşti, care nu doresc decât
binele şi bună stare în ţară. Nu vom înceta să luptăm pentru aceste principii,
nu ne vom lăsa doborâţi de nimeni şi nimic, aceasta este lupta noastră, o luptă
din care avem obligaţia să ieşim învingători. Altfel vom da socoteală copiilor
şi nepoţilor noştri.
Am fost mereu mândru că
sunt romăn, nu m-am îndoit niciodată de acest popor, nu am vrut niciodată să
las ţara şi să nu mă mai întorc, iar voi, dragi români, nu m-aţi dezamăgit!
