Ce-ar fi Doamne viaţa noastră, fără fraţi şi rugăciune?
Când în lume-i totul numai, temeri şi deşertăciune.
Ce-ar fi bucuria noastră, fără starea Ta de faţă?
Când e numai spurcăciune, în ce lumea se răsfaţă.
Ce-ar fi lacrimile noastre, fără dulcea Ta lumină?
Când în orice plâns din lume-i, numai patimă şi vină.
Ce-ar fi-n gândurile noastre, fără-ndemnurile Tale?
Când doar curse şi primejdii, sunt în lume pe-orice cale.
Ce-ar fi-n inimile noastre, făr-a Ta iubire sfântă?
Când e numai chin şi blestem, tot ce-n lume se frământă.
Dar de când Te-avem pe Tine, şi ne dai atâta pace,
Chiar şi pentru această viaţă, nu ştim preţul ei cât face.
(Traian Dorz)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu