Nouă, mărunţeilor de rînd,
nu ne rămâne decât să ne trăim viaţa cu demnitate, departe de
slugărnicia la care suntem îmbiaţi zilnic să o îmbrăcăm în diferite
împrejurări şi fapte, să ne păstrăm crezul moştenit din bătrâni, să
trăim cu speranţa noastră simplă, să şi murim cu aceeaşi speranţă…
pentru că altă alternativă nu mai avem într-o societate tot mai
dezumanizată, bolnavă şi lipsită de bun simţ.
Bunul simţ nu se câştigă cu
bani, cu prieteniile cercurilor influente ori cu oportunismul imaginii
publice; cu bunul simţ te naşti, creşti şi rămâi pe mai departe reper
moral pentru toţi cei de lângă tine… Cândva, peste ani şi ani, vei
constata că mai de preţ îţi sunt cei care-au fost sinceri cu tine, care
te-au criticat uneori însă care dincolo de orice altceva nu au uitat de
recunoştinţă şi de bun simţ, care n-au rămas simpli ,,tovarăşi de
drum’’, servili şi călcători de cadavre, ci şi-au păstrat în sufletul
lor icoana bunăvoinţei şi a înţelegerii pentru toate.
Dincolo de ispita
profitorului profesionist, dincolo de aspiraţia la imaginea marelui
finlantrop super-mediatizat, dincolo de militarismul unui creştinism de
suprafaţă, încerc să îmi păstrez dorinţa de a rămâne înaintea lui
Dumnezeu ceea ce sunt, nu un erou, ci un simplu muritor cu bune şi rele,
cu toate neputinţele şi neîmplinirile lui… vreau să rămân simplu şi cu
bun simţ, cu acea ,,haină de deasupra’’ a binelui şi iubirii, pentru
care trăiesc şi în care cred cât voi trăi… pentru că sunt convins că
atât timp cât trăieşti cu bun simţ nu vei fi uitat. Amin.
Pr. Emil Varga
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu