Klaus Iohannis - un președinte cu bun simț pentru România

Dragilor, aș vrea să vă împărtășesc câteva gânduri legate de alegerile de ieri și de noul președine al României. În primul rând am remarcat și eu ca și Laurențiu Dumitru că discuțiile în contradictoriu despe cei doi candidați la președinția României au dus adesea la certuri printr-un limbaj agresiv, chiar și printre creștini.

A discuta cu patimă, susținându-ți cu tărie argumentele și jignindu-l pe celălalt este un păcat, o atitudine neplăcută înaintea lui Dumnezeu. Creștinul ar trebui să aibă blândețea și smerenia ca virtuți de bază, ca atitudini firești în relație cu toți oamenii. Creștinul este un „Hristos” în lume, lăsând pe Dumnezeu să lucreze în mod iubitor prin el față de întreaga omenire. Când argumentele noastre devin mai importante decât omul în față căruia vorbim, atunci ar trebuie să ne oprim.

Adevărul trebuie susținut, dar dacă vedem că omul din fața noastră nu-l acceptă, atunci ne retragem cu blândețe, și-l lăsăm să perceapă consistența adevărului susținut de noi tocmai din blândețea și smerenia noastră.

De aceea v-aș ruga, dacă vreți să vă exprimați gândurile prin comentarii la acest articol, s-o faceți ca și cum L-ați avea pe Dumnezeu lângă voi, și ca și cum persoana căreia îi scrieți este cel mai iubit om din viața voastră.

Alegerile s-au încheiat și Dumnezeu a ales sau a îngăduit la conducerea țării pe Klaus Iohannis. Realitatea, o conlucrare a voii lui Dumnezeu cu voia oamenilor, este cel mai bun răspuns a lui Dumnezeu la rugăciunile, gândurile și năzuințele noastre. Acesta este răspunsul lui Dumnezeu în istoria României, astăzi 17 noiembrie 2014. Ce va mai fi în viitor, vom vedea. Sperăm ca președintele nou ales să fie de folos neamului nostru și să conducă cu iubire țara.

Românii n-ar trebui să fie supărați pentru că cei doi oameni pe care i-au votat sunt astăzi ambii la conducerea țării: unul este președinte, altul este prim-ministru. Prin urmare, cei 55% din români care l-au votat pe domnul Iohannis sunt reprezentați de candidatul lor ca președinte, iar cei 45% care l-au votat pe domnul Ponta sunt reprezentați de candidatul lor ca prim-ministru. Prin urmare, e ca și cum ne-am fi ales și prim-ministrul prin vot. Tot ce rămâne este ca ambii să colaboreze și să-și lupte pentru binele neamului, pentru mântuirea lui.

L-am votat în turul întâi pe domnul Klaus Iohannis dar am fost oarecum dezamăgit de el în cele două întâlniri televizate. Totuși am observat un lucru care m-a bucurat: deși cunoștințele legislative al domnului Klaus Iohannis erau mai slabe, totuși am apreciat bunul său simț, lipsa lui de aroganță și agresivitate. Și mă gândeam: „După principiile lumești, domnul Ponta a câștigat cele două întâlniri, dar după felul în care vede Dumnezeu lucrurile sunt sigur că El apreciază mai mult o atitudine blândă și rezervată decât ună semeață și atotsuficientă.”

L-am votat și în turul 2 deși nu eram așa de încântat. Totuși mă bucur când văd cum Dumnezeu smerește pe cei mândri și îi înalță pe cei smeriți, confirmând permanent în istorie cuvintele Sale din Evanghelie. Domnul Victor Ponta, vineri seara la Antena3, vorbea de consilierii pe care și-i va alege când va ajunge președinte. Se vorbea peste tot de șansele foarte mari pe care le are actualul prim-ministru pentru a câștiga alegerile și foarte puțini mai credeau într-o răsturnare de situație.

”Nu nădăjduiți spre boieri, spre fiii oamenilor”, zice psalmistul, căci ajutorul de la oameni este slab și neputincios. Frâiele istoriei sunt în mâinile lui Dumnezeu, indiferent cât de mult rău vor oamenii să facă.

Acum ceva timp domnii Victor Ponta și Crin Antonescu sărbătoreau o mare victorie a USL pe Arena Națională și domnul Crin Antonescu se și vedea probabil președinte al României. Mișcările politice l-au scos din schemă (sau poate o decizie personală?) și domnul Victor Ponta a crezut că tot capitalul de încredere al populației va fi redirecționat către el, și deja se vedea președinte. Dumnezeu a arătat în mod minunat că vorba românului, postul de președinte: „nu-i pentru cine se pregătește ci pentru cine se nimerește”, defapt pentru cine rânduiește Dumnezeu. Când doi se bat al treilea câștigă.

Domnul Ponta a jucat necinstit în această campanie electorală, vrând puterea cu orice preț. A dat ordonanța de urgență prin care se permitea migrarea politicienilor dintr-un partid în altul, pentru a-i câștiga pe primari și a-și asigura susținerea în organizarea alegerilor, deși exista deja o lege care interzicea acest lucru. A mărit alocațiile de stat pentru persoanele cu venituri mici pentru a-i îndupleca să-l voteze. A alocat fonduri bugetare pentru biserici, chiar în miezul campaniei electorale, cu scopul de a politiza instituția Bisericii în înteres de imagine. A limitat drastic numărul secțiilor de votare în străinătate pentru a limita numărul de votanți, căci diaspora nu îi era favorabilă. Toate aceste măsuri menite să-i aducă victoria i s-au întors împotrivă.

Cred că nu întâmplător în duminica alegerilor s-a citit în biserici pilda samarineanului milostiv în care un om căzut între tâlhari nu este ajutat de cei de un neam cu el, adică de preot și de levit ci de un samarinean, adică de un străin. Tot un ”străin” vine la conducerea țării noastre, și sperăm ca lucrurile să se schimbe, măcar în parte. Dealungul istoriei neamul nostru românesc a avut drept conducători și oameni de alt neam și de altă credință, și lucrurile au mers bine.

Dealtfel și Preafericitul Daniel a accentuat ieri la vecernie acest aspect:

„În istoria poporului român, ca răspuns la rugăciunile sale pentru a dobândi libertatea şi unitatea naţională, adesea Dumnezeu a lucrat chiar şi prin oameni străini de neamul nostru. De pildă, România Mare s-a realizat mai ales şi prin conducători ai României ca regele Ferdinand şi regina Maria, care nu aveau deloc sânge românesc în venele lor. Când Dumnezeu voieşte ca să se ridice şi să ajute un popor, lucrează prin cine voieşte El, când voieşte şi cum voieşte, ca noi să învăţăm că nu numai cei de un neam cu noi sau rude apropiate pot să ne ajute, ci, adesea, chiar şi oameni străini de neamul nostru, dar care îl iubesc şi vor să îl ajute."

Nu știu dacă domnul Klaus Iohannis va fi sau nu un președinte bun, dar un mare câștig pentru clasa noastră politică, este bunul lui simț și blândețea. Nu are un duh agresiv, nu se bucură să-și atace adversarii și acționează blând și adesea în retragere în fața scrâșinilor din dinți ale adversarului. Cred că românii care l-au votat au apreciat aceste calități.

Prin venirea lui la conducerea țării și prin felul lui de a fi, cred că va încuraja și alți oameni cu bun simț să intre în politică, pentru că e necesar ca elitele țării, persoanele bine pregătite profesional, cu o viziune profundă asupra lucrurilor și buni creștini să ajungă să conducă țara.

Pe final vă încurajez să vă rugați în continuare pentru conducerea țării noastre, așa cum ne îndeamnă Biserica în fiecare Sfântă Liturghie. Sunt sigur că Dumnezeu ne ascultă și ne răspunde la toate năzuințele noastre. Dar cu răbdare și tact.

Să ne rugăm pentru noul nostru președinte, dar și pentru primul ministru, la fel și pentru membrii Guvernului și ai Parlamentului și pentru toți mai marii orașelor și ai satelor.

Doamne ajută!

(Claudiu Balan)

http://ortodoxiatinerilor.ro/politica-romaniei/20721-klaus-iohannis-presedinte-bun-simt-romania

Fă-ți timp …

”Fa-ti timp sa traiesti – este secretul succesului.
Fa-ti timp sa gandesti – este sursa puterii.
Fa-ti timp sa te joci – este secretul tineretii.
Fa-ti timp sa citesti – este temelia priceperii.
Fa-ti timp pentru prietenie – este sursa fericirii.
Fa-ti timp sa razi – iti va usura povara vietii.
Fa-ti timp sa visezi – iti va invata sufletul sa zboare.
Fa-ti timp pentru Dumnezeu – este singura investitie durabila a vietii.”

Omul simplu

Astăzi nu ai voie să …

Astăzi nu ai voie să fii trist. Să fii deprimat. Să te gândești la ceea ce ai fi putut face.
Astăzi nu ai voie să renunți. Să abandonezi. Să te ascunzi în spatele eșecurilor.
Astăzi nu ai voie să-ți pui măști. Să te folosești de scuze. Să găsești motive pentru care nu ai reușit în ceea ce ți-ai propus.
Astăzi nu ai voie să te simți diferit. Incert. Lipsit de curaj.
Astăzi nu ai voie să spui „ nu pot ”, „ nu știu” „ e prea târziu”, „ sunt obosit”, „ voi încerca mâine”.
Astăzi nu ai voie să renunți la speranță și încredere, la prezent și la oportunități, la clipa de față și la provocările care o însoțesc.
Astăzi nu ai voie să nu fii tu. Să alegi ceea ce este mai ușor. Să iei în brațe trecutul și să-ți plângi visele neîmplinite.
Astăzi nu ai voie să-ți deplângi alegerile care ți-au modelat viața. Să încetezi să mergi. Să eziți. Să-ți fie teamă.
Astăzi nu ai voie să te simți umilit, simplu, sărac, nelalocul lui.
Astăzi nu ai voie să greșești. Să uiți ceea ce ești. Cine ești. De unde vii. Ce poți face.
Astăzi nu ai voie să gândești negativist. Deplasat. Să fii cuprins de îndoieli și frământări.
Astăzi nu ai voie să privești spre cer și să nu vezi răsăritul. Apusul. Promisiunea Tatălui Ceresc. Magia universului. Frumusețea vieții. Spectacolul naturii.
Astăzi nu ai voie să tergiversezi lucrurile. Să amâni visele. Să-ți abandonezi principiile. Să te lamentezi.
Astăzi nu ai voie să eșuezi. Să nu crezi în forța ta interioară. În calitățile care vorbesc de la sine despre tine. În sufletul tău frumos, capabil de atât de multe emoții plăcute.
Astăzi nu ai voie să nu iubești. Să nu spui cuvinte plăcute. Să nu te folosești de iertare, generozitate, blândețe și armonie pentru a face bine. Să nu zâmbești și să nu dansezi plin de mulțumire sufletească.
Astăzi nu ai voie să-ți spui minciuni. Neadevăruri care nu fac decât să te arunce în întuneric.
Astăzi nu ai voie decât să strângi în brațe oamenii pe care îi iubești, să te bucuri de prezența lor, să te simți binecuvântat de iubirea lor, să îi respecți și să te respecți simțind doar sentimente frumoase.
Astăzi, și în toate zilele de „ astăzi” care vor urma …

Dragostea soților înlătură orice neputință

Trebuie să fiţi unul pentru celălalt pildă de blândeţe şi nerăutate, de înfrânare, de seninătate, de cinste şi hărnicie, de supunere faţă de voia lui Dumnezeu, de răbdare şi de nădejde. Ajutaţi-vă unul pe celălalt, păziţi-vă unul pe celălalt, fiţi îngăduitori unul cu celălalt, acoperindu-vă unul celuilalt cu dragoste neputinţele. (Sfântul Ioan de Kronstadt)

Fii bun și lucruri bune ți se vor întâmpla

Încheie fiecare zi cu iertare și un gând bun. Nu contează cât de grea este viața ta, mâine este o nouă ocazie să o faci mai bună. Fii bun și lucruri bune ți se vor întâmpla. Emoțiile se împart cu cei din jur. Nu lăsa conflictul interior să te macine. Fii puternic! Cine nu îți înțelege tăcerile nu îți va înțelege niciodată cuvintele. Eu nu îți dau nimic din ceea ce nu ai deja. Ai forța interioară să dai pagina în cartea vieții tale și să scrii frumos, de la capăt, cu alineat. Indiferent ce-ai fi făcut în viață meriți să fii iubit!

Despre dragoste

1. Dragostea este capul, rădăcina, izvorul şi mama tuturor bunurilor…Aceasta este chipul ucenicilor Domnului, trăsătura deosebită a robilor lui Dumnezeu, semnul de recunoaştere al Apostolilor „Intru aceasta vor cunoaşte toţi că sînteţi ucenicii Mei” (Ioan 13,35). In care, spune-mi? Nu în puterea de a învia morţii, de a curăţa leproşii sau de a alunga demonii…, ci „dacă veţi avea dragoste unii faţă de alţii” (Ioan 13,35) (Contra anomeilor despre neputinţa de a înţelege pe Dumnezeu) (Omilia 1.1 în PG 48,701-702).

2. Mai ales dragostea ni-i arată pe oamenii sfinţi (Omilia 62.3 la Ioan. P.G. 59,394).

3. Iubirea este un mare învăţător şi poate să-i întoarcă pe oameni de la rătăcire, să le schimbe felul de viaţă, să-i îndrume spre filozofie. Ea poate să facă din pietre oameni (Omilia 33.6 la 1 Corinteni, P.G. 61,284).

4. De obicei, nimic nu hrăneşte mai mult iubirea ca milostenia. Iubirea îşi înalţă ramurile spre înalt. Ea este un izvor mai bun decît cel din rai, neîmpărţindu-se în patru braţe, ci, îndreptîndu-se spre cer, ea naşte fluviul acela care îşi duce apele spre viaţa veşnică (Ioan 4,14); căzînd în aceasta, moartea se stinge precum scînteia în izvor…Aceasta stinge fluviul de foc ca pe o scînteie (Omilia 22.3 la Fapte, P.G. 60,175).

5. Toate lucrurile se supun timpului şi se retrag învechite şi îmbătrînite: şi trupurile înfloritoare şi măreţia clădirilor şi livezile şi grădinile şi toate cele ce se nasc din pămînt. Singură iubirea este la adăpost de această vătămare şi nu numai că nu este ofilită de timpul îndelungat, dar nu este întreruptă nici de moarte (Scrisoarea 63. Către Tranquillinus, P.G. 52,463).

6. Dacă cineva vrea să se rupă de tine, tu să nu te îndepărtezi de el şi nici să nu spui acel cuvînt rece: „Dacă mă va iubi, îl voi iubi şi eu”, fiindcă acestea sînt vorbe diavoleşti, vrednice de micimea sufletească a vameşilor şi pagînilor. Tu însă, care ai fost chemat la o viaţă mai înaltă şi care eşti scris în ceruri, eşti supus unor legi mai mari.

Să nu spui acestea, ci, dacă nu vrea să te iubească, atunci arată-i o dragoste mai mare, ca să-l atragi la tine. Şi mai mare va fi răsplata dacă îl vei cîştiga pe cel care nu vrea să te iubească (Omilia 27.3 la Romani. P.G. 60,647).

7. Ştii cît de mare este puterea dragostei? Hristos, lăsînd la o parte toate minunile pe care urmau să le facă apostolii, a spus: „întru aceasta vor cunoaşte oamenii că sînteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii faţă de alţii” (Ioan 13.35). iar Pavel a spus că dragostea este împlinirea Legii (Rom. 13,10) şi că, dacă lipseşte dragostea (1 Corinteni 13,1-2), harismele nu sînt de nici un folos (1 Corinteni 12,8-l0) (Despre preotie 2.6 în P.G. 48.637).

8. Ce se poate asemăna cu dragostea? Nimic. Ea este rădăcina, izvorul şi mama bunătăţilor, virtute care nu aduce suferinţă, virtute plină de plăcere şi care provoacă multă bucurie celor care o practică cu sinceritate (Scrisoarea 222, RG. 52, 733-734).

9. Despărţirea de un suflet iubit nu este o luptă uşoară, ci una care cere un suflet curajos şi o minte de filozof. Cine ştie să iubească cu adevărat, cine cunoaşte puterea dragostei înţelege aceasta. (Scrisoarea 2.11 către Olimpiada. P.G. 52,568).

10. Dragostea ţi-l arată pe aproapele tău ca pe tine însuţi şi te învaţă să te bucuri de bucuriile lui ca de al tale şi să suporţi toate necazurile lui ca pe ale tale. Dragostea îi face pe cei mulţi un singur trup şi le transformă sufletele în locaşuri ale Duhului Sfînt, căci nu în cei dezbinaţi, ci în cei uniţi cu sufletul se odihneşte Duhul păcii (Despre dragostea desăvîrsită. 2 in P.G. 56.281).

11. însă iubirea duhovnicească este mai presus decît toate [celelalte prietenii], stăpînind ca o regină peste celelalte, şi are chipul strălucitor, căci nu o naşte nimic pămîntesc ca pe cealaltă: nici împreună vieţuirea, nici binefacerea, nici firea, nici timpul, ci coboară de sus, din cer. Şi de ce te miri dacă nu are nevoie de binefacere ca să dăinuiască, de vreme ce nici de ceva rău nu poate fi zdruncinată?…Nimic, nimic nu este aşa de tare ca legătura Duhului. Cel care a devenit prieten ca să primească o binefacere va fi duşman, iar cel care fiind necontenit în obişnuinţă, cînd obişnuinţa a fost întreruptă, a stins prietenia. Femeia, dacă a avut loc o ceartă, a plecat de la bărbat şi a pus capăt iubirii; fiul, dacă îşi vede tatăl trăind prea mult, se supără. Nimic din acestea nu este în duh [= în dragostea duhovnicească], pentru că nu este desfăcută de nimic din acestea, căci nimic din acestea nu a făcut-o să se nască: nici timpul, nici lungimea drumului [= vieţii], nici suportarea răului, nici ascultarea răului, nici mînia, nici jignirea, nici nimic alt-ceva nu o atinge şi nu poate să o desfacă (Omilia 1,3 la Coloseni, P.G. 62,303).

12. într-adevăr, multe sînt cele care caracterizează creştinismul, dar mai mult decît toate şi mai puternică decît toate este dragostea reciprocă şi pacea…Precum celor care fac un drum lung într-un grup numeros, [Apostolul ne spune]: „Vedeţi să nu rămînă în urmă cineva, căci nu vă cer doar să ajungeţi voi la capătul călătoriei, ci şi să nu-i pierdeţi din ochi pe ceilalţi” (Omilia 31.1 la Evrei, P.G. 63,213).

din “Flori alese din invatatura Sfantului Ioan Gura de Aur”

A comunica inseamna mai mult decat a vorbi.

„A comunica înseamnă mai mult decât a vorbi.
Pentru a comunica într-adevăr, trebuie mai mult decât să ne mișcăm buzele încontinuu.
Comunicarea înseamnă să asculți, să înțelegi, să împărtășești.
Ea implică cuvinte, dar trece dincolo de ele, spre inima !”

„Aceasta este promisiunea mea înaintea Domnului și față de tine!”

"Prin căsătoria cu tine, făgăduiesc să-L cunosc și să-L iubesc pe Dumnezeu și pe tine. Pot învăța să iubesc doar conștientizând dragostea lui Dumnezeu pentru mine. De aceea, promit să-L caut în fiecare zi și să mă deschid iubirii Lui pentru noi.

Promit să nu încetez vreodată să te iubesc mai bine. Promit să fiu îngăduitor cu slăbiciunile tale, sa fiu bun și stăruitor, să mă abțin de la gelozie sau invidie. Promi să nu caut să te controlez, ci să-ți ofer libertatea de care ai nevoie pentru a-ți atinge menirea la care te-a chemat Dumnezeu.
Mă voi strădui să nu fiu nepoliticos ori nesimțitor față de nevoile și dorințele tale. Vreau să fiu blând cu tine, să nu-mi exercit puterea asupra ta și să nu te domin.
Dar cel mai mult imi doresc ca tu să simți prin mine iubirea lui Hristos față de tine.
Promit să încerc cu ajutorul lui Dumnezeu să-ți trec cu vederea greșelile, păcatele, căderile și inconsecvențele, să te iert bucuros și să-mi aduc aminte că și eu te-am dezamăgit și supărat, mult mai adesea decât ai făcut-o tu.

Voi încerca să-ți arăt o dragoste profund îndurerată atunci când suferi sau ai vre-un necaz, o dragoste care răspunde nevoii tale cu o mână întinsă, și nu cu un refuz. Promit să refac și să înobilez, și să nu înjosesc, să disprețuiesc, să dau în vileag sau să critic. Când alții te vor părăsi sau se vor îndepărta, promit să-ți fiu alături până la sfârșit. Făgăduiesc să-ți fiu pe deplin fidel și devotat.

De aceea, fac aceste promisiuni cu cunoștința că trebuie mai întâi de toate să mă încredințez din toată inima Tatălui și Fiului și Sfântului Duh; așa cum sunt și voi fi prin Harul Său.
Aceasta este promisiunea mea înaintea Domnului și față de tine."

(Pr. John Mack, Ghid pentru dobândirea armoniei in familiile ortodoxe, Ed.Sophia)

Fiecare zi este speicală și în fiecare trebuie să se găsească iubirea

Nu lăsa să treacă niciodată o zi fără :

- să mulțumești pentru ceea ce ai
– să zâmbești
– să iubești din tot sufletul
– să ai regrete
– să încercat totul
– să fi profitat de fiecare oportunitate
– să fi iertat fiecare slăbiciune a celor care te-au rănit
– să-ți pui visele pe primul plan
– să arați generozitate
– să fii împăcat cu tine însăți
– să faci bine
– să-ți respecți semenii
– să înveți din greșeli
– să ai încredere în forțele tale
– să visezi și să lupți pentru îndeplinirea lor
– să vezi cu adevărat lumea
– să înțelegi viața și să-i iubești frumusețea
– să adresezi cuvinte plăcute, calde, mângâietoare
– să întinzi o mână de ajutor acolo unde este nevoie de un braț puternic
– să-ți urmezi instinctele fără însă să-ți uiți principiile
– să-ți suni prietenii și să-i întrebi de sănătate
– să fii un copil bun, un părinte exemplar, un coleg care lucrează în echipă și nu singur
– să fii convins că ceea ce faci este bine și că drumul pe care mergi este cel potrivit
– să te înarmezi cu răbdare, pace și curaj
– să te rogi pentru sănătate trupească, mentală și sufletească
– să-ți încredințezi planurile în mâinile Tatălui
– să înalți o rugăciune și să crezi din tot sufletul că va fi ascultată

Ai atât de multe motive pentru care ar trebui să privești fiecare zi cu recunoștință și entuziasm.

Atât de multe provocări și miracole.

Atât de multă frumusețe nebănuită în fiecare moment al zilei.

Ești binecuvântat, nu uita.

Memorează fiecare motiv și în momentele dificile permite-i inimii să le recite.