Să nu uităm să-i apreciem pe cei dragi
cât sunt lângă noi, ca să nu ajungem să-i apreciem când le simţim lipsa şi nu
mai sunt. Să-i iubim cât încă îi avem alături. Să le oferim căldură cât încă se
mai poate. Să le oferim o floare cât încă se mai pot bucura de ea.
Să nu uităm să întindem o mână de
ajutor chiar şi atunci când avem noi nevoie să fim ajutaţi. Mereu se află
cineva într-o nevoie mai mare decât noi. Salvând un suflet ne putem salvăm şi
noi.
Să nu uităm că viaţa este o luptă, iar
pentru a răzbi în ea trebuie să lupţi. Fără luptă nu obţinem nimic. O luptă
dreaptă în care ne uităm ţintă la Iisus.
Să nu uităm să iubim. Chiar şi pe cei
care nu ne iubesc, chiar şi pe cei care aruncă cu pietre în noi. Aşa cum
Dumnezeu ne iubeşte chiar şi atunci când merităm cel mai puţin. Când iubeşti nu
doar viaţa celor pe care îi iubeşti se schimbă ci şi viaţa ta.
Să nu uităm că lucurile cu adevărat
valoroase se ţin în suflet. Nu în lucruri materiale stă împlinirea.
Să nu uităm să ne smerim. Să te menţii
sus trebuie să ştii cum este jos. Jertfa şi smerenia sunt două felinare care ne
luminează calea oricât ar fi de întunecat.
Să nu uităm că SUNTEM şi nu doar că
AVEM. Să fii înseamnă mai mult decât a
avea. Nu ceea ce avem ne defineşte, ci ceea ce suntem. Suntem fii ai lui
Dumnezeu. Suntem demni, cu caracter, luptători, iubitori, jertfitori şi smeriţi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu