Apreciez oamenii care deși sunt triști, fără speranțe, doborâți de necazuri si încercări, merg mereu în liniște tot înaine ascunzându-și cicatricile profunde în spatele unui zâmbet.
Acei oameni care iubesc și lasă iubirea să lucreze în numele lor în ciuda dezamăgirilor care i-au lovit de-a lungul vieții.
Oameni care fac din propriile greșeli trepte către vise și nu se lasă doborâți de ferocitatea cu care viața mușcă din ei.
Oameni puternici care trec peste toate
încercările, care iubesc necondiționat, pentru care generozitatea și
iertarea nu sunt poveri.
Care își adună gândurile și sentimentele pentru o nouă zi și grijile nu le afectează acțiunile și nu le încețoșează viziunea.
Care chiar dacă sunt căzuți găsesc puterea de-a întinde mâna înspre ajutor celor mai slabi.
Care niciodată nu se dau în lături de la sacrificii pentru cei dragi.
Care reușesc să rămână ei însiși, fără imitație în viața lor, fără duplicitate.
Această putere stă în fiecare din noi. Dumnezeu ne-a promis că odată cu încercarea ne va da și puterea de a
trece prin ea, ne-a promis că nici o încercare nu va fi imposibil de
dus.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu