"Până la lacrimi mi-e dragă
viaţa"
Trebuie să trăim cu toată profunzimea viaţa atâta timp
cât o avem.
Dacă iubim viața și ea ne iubește pe noi.
Iubirea, este curgerea vieții. Pacea,
liniștea, împlinirea se obțin când lași viața să curgă prin tine și nu mai opui
rezistență vieții. Când te opui vieții, judecând, criticând,
mâniindu-te, pierzi viața din tine și obosești, pentru că mergi contra
curentului. Nu
poți obosi în timp ce te bucuri, în timp ce iubești, în timp ce te rogi.
Și să nu
uităm că în definitiv nu anii din viata nostră sunt cei care contează, ci viața
din anii noștri. De aceea visează ca și cum ai trăi veșnic, dar trăiește ca și
cum ai muri azi.
Dumnezeule
Preasfinte,
cum
voi putea a-Ţi mulţumi cu vrednicie pentru viaţa ce mi-ai dat ?
Tu
m-ai scos din întunericul nefiinţei şi viaţa mea este un dar al bunătăţii Tale.
Tu, care m-ai păzit pană acum, mă sprijineşte
în necazuri şi întâmpină trebuinţele mele.
Tu
eşti cela ce priveghezi asupra mea, îndreptezi paşii mei în calea binelui şi mă
aperi de ispite.
Când
mă rătăcesc, Tu mă întorci în calea poruncilor Tale; când mă poticnesc, Tu mă
sprijineşti; când cad, Tu mă ridici şi când păcătuiesc, Tu mă întorci şi-mi
deschizi părinteştile Tale braţe.
O,
cât de multe sunt îndatoririle mele către Tine, pentru că mi-ai dat viaţa şi
mi-ai dat în toate zilele semne despre părinteasca Ta bunătate şi îngrijire.
Plin dar de vie recunoştinţă, Ţie îţi închin toate zilele vieţii mele şi mai
ales aceasta zi de sărbătoare pentru mine, şi mă rog cu umilinţă ca bunătatea
Ta să nu mă părăsească în tot timpul vieţii mele şi înţelepciunea Ta să mă
povăţuiască totdeauna în calea binelui și fericirii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu