Datoria bărbaţilor este, aşadar, de a iubi, aceea a nevestelor de a
asculta. Dacă fiecare săvârşeşte ceea ce-i dator, atunci înţelegerea e
de piatră. Iubirea face pe femeie iubitoare, ascultarea face pe bărbat
mai blajin. Băgaţi de seamă că-i după fire, ca unul să iubească şi altul
să asculte. Când cel ce îndrumă iubeşte pe cel ce primeşte îndrumarea,
totul este în ordine. Dragostea nu-i cerută celui ce ascultă aşa cum
este celui ce îndrumează – ceea ce i se cere este ascultarea.
Dacă femeii îi este dată frumuseţea, iar bărbatului
dorinţa, este tocmai ca să înlesnească apariţia dragostei. Nu fiţi,
aşadar, poruncitori pentru că femeia vă este supusă – şi, voi, femeilor,
nu zămisliţi trufie pentru că bărbatul vă iubeşte. Nici gingăşia
bărbatului nu se cade să sucească mintea nevestei, nici supunerea femeii
să nu deştepte trufie în sufletul soţului.
Dumnezeu v-a hărăzit pe nevasta voastră ca s-o iubiţi din ce în ce
mai mult – şi el a făcut aşa, o, femeie, ca să fii iubită spre a putea
purta fără trudă îndatorirea de a fi supusă. Nu vă înspăimântaţi de
această supunere. A fi supusă celui pe care-l iubeşti, nu-i lucru greu.
Iar voi, nu vă temeţi să iubiţi, căci aceea pe care o iubiţi, vă este
supusă, împreună petrecerea nu s-ar fi putut săvârşi altfel, voi aţi
primit de la fire împuternicirea trebuitoare, primiţi, aşadar, legătura
pe care o porunceşte dragostea.
(Sf.Ioan Gură de Aur)
joi, 24 iulie 2014
Lucruri aparent banale pot schimba o viață
“Prea
des subestimăm puterea unei atingeri, a unui zâmbet, a unui cuvânt bun,
a unui compliment onest, a actului de a-ţi păsa, a tuturor acelor
lucruri mărunte care au mare potenţial de a schimba o viaţă.” (L. Buscalia)
marți, 15 iulie 2014
Cinci sfaturi ale Părintelui Arsenie Boca:
- 1. Oxigen - să trăieşti în aer cât mai curat.
- 2. Glicogen - să ai o hrană raţională şi echilibrată, nici prea multă, nici prea puţină.
- 3. Somn - cel puţin 6 ore de somn continuu zilnic.
- 4. Să-ţi păstrezi hormonii - să nu faci risipă de energie sexuală; poţi să ajungi dărâmat din pricina abuzurilor şi a risipei de energie sexuală.
- 5. Să ai concepţie de viaţă creştină - adică să nu umbli după alte concepţii de viaţă: yoga, zen ş.a.
duminică, 13 iulie 2014
“Am învăţat că, dacă cineva nu te iubeşte cum ai vrea tu, nu înseamnă că nu te iubeşte din tot sufletul…”
Nu este ciudat cum uneori dragostea seamănă mai mult cu ura decȃt cu
prietenia? Iubim şi totuşi urȃm, iubim şi totusi ȋi rănim pe oamenii
apropiaţi nouă. Desigur, poate că nu vrem să se ȋntample cu adevărat şi totuşi o
facem crezȃnd că dragostea ne dă dreptul să greşim, deschizȃnd răni ȋn
sufletul celorlalti, spunem mereu: „am făcut-o pentru că te iubesc”
sau „totul este din dragoste” şi totuşi cȃt de mult greşim… cȃnd iubeşti, nu
răneşti, nu ceri nimic celuilalt şi, nu astepţi să ţi se dea, pentru că
dragostea vine din adȃncul sufletului tău, nu jigneşti, nu ȋntrebi şi nu
faci reproşuri, pentru că dragostea este ȋnţelegere şi respect pentru
orice şi oricare ar fi hotărȃrea celui de lȃngă tine, noi şi dragostea
sufletului nostru ne pierdem undeva ȋn infinit, printe răutăţi şi egoism
şi ajungem la sfȃrşit să ne pierdem ȋntre regrete şi păreri de rău şi
toate astea doar pentru un simplu motiv, pentru că nu ȋnţelegem ce
ȋnseamnă cu adevărat sentimentul cu numele "Dragoste".
Iubirea învinge totul...
De ce ne este atât de greu să oferim iubire?
De ce atunci când cineva ne rănește, noi nu îi oferim în schimb iubire?
De ce nu încercăm să ne schimbăm mai întai pe noi înșine, înainte de a cere altora asta?
De ce nu încercăm noi mai întâi, să fim niște persoane bune și apoi să așteptăm o schimbare de la ceilalți?
De ce nu oferim necondiționat iubirea noastră altora și așteptăm mereu ceva în schimb?
De ce încercăm să părem altfel decât suntem?
De ce? De ce? De ce?
Trebuie să oferim necondiționat dragostea noastră tutoror, celor care ne fac sau nu bine, celor care ne iubesc sau nu...Numai procedând așa, vom putea împreună cu ajutorul Lui Dumnezeu sa îi aducem și pe alții la IUBIRE
.
De ce atunci când cineva ne rănește, noi nu îi oferim în schimb iubire?
De ce nu încercăm să ne schimbăm mai întai pe noi înșine, înainte de a cere altora asta?
De ce nu încercăm noi mai întâi, să fim niște persoane bune și apoi să așteptăm o schimbare de la ceilalți?
De ce nu oferim necondiționat iubirea noastră altora și așteptăm mereu ceva în schimb?
De ce încercăm să părem altfel decât suntem?
De ce? De ce? De ce?
Trebuie să oferim necondiționat dragostea noastră tutoror, celor care ne fac sau nu bine, celor care ne iubesc sau nu...Numai procedând așa, vom putea împreună cu ajutorul Lui Dumnezeu sa îi aducem și pe alții la IUBIRE
.
joi, 10 iulie 2014
Suntem iubire
Privesc spre semenii mei care au uitat să mulțumescă Cerului pentru un nou răsărit, pentru sănătate, pentru mesele îmbelșugate, sau spre cei de o rară frumusețe exterioară veșnic nemulțumiți de înfățișarea lor fizică. Văd oameni bogați care fac orice pentru a-și umple conturile care oricum stau să explodeze de umflate ce sunt. Ori persoane puternice, stăpâni nedemni peste multe destine, oameni care ar putea naște doar zâmbet în jur și care nu găsesc oportun să declanșeze în viețile ce depind de ei nimic în afara lacrimilor.
Cu toții au uitat în ce colț din existența lor sălașluiește Dumnezeu. Și că Dumnezeu este iubire. Și că noi suntem iubire după chipul și asemănarea Lui. L-au pierdut și s-au pierdut. Oameni ce azi merg singuri pe drumuri mult prea înguste, egoiste, lipsite de dragoste, de compasiune, de fericire, de grijă și bunătate pentru ei și pentru cei de lângă ei.
Lipsa dragostei ucide. Omoară omenia, decapitează morala, înjunghie fiecare răsărit și afixiază amurgul tuturor zilelor. Împietrește inima și întunecă rațiunea. Naște distruge și populează coșmarurile din nopțile înstelate. Lipsa dragostei ucide bucuria de a trăi, ucide bucuria de a simți căldura unei îmbrățișari, mireasma primelor flori. Omoară visuri și speranțe. Alungă curajul.
Oameni lispiți de fericire învață la schimb ura și o mormăie în sinea lor în fiecare moment, așa cum seara, copiii cuminți spun rugăciunea la marginea paturilor lor înmiresmate cu smirnă și dragoste.
Oamenii neiubiți sunt cele mai neajutorate ființe, oricâtă putere, bani, faimă, sănătate ar avea.
Oamenii fără dragoste, cei care nu sunt înstare de iubire sunt printre noi, uneori chiar de mână cu noi.
Și numai Dragostea i-ar putea salva.
Iubiți-i!
Cu toții au uitat în ce colț din existența lor sălașluiește Dumnezeu. Și că Dumnezeu este iubire. Și că noi suntem iubire după chipul și asemănarea Lui. L-au pierdut și s-au pierdut. Oameni ce azi merg singuri pe drumuri mult prea înguste, egoiste, lipsite de dragoste, de compasiune, de fericire, de grijă și bunătate pentru ei și pentru cei de lângă ei.
Lipsa dragostei ucide. Omoară omenia, decapitează morala, înjunghie fiecare răsărit și afixiază amurgul tuturor zilelor. Împietrește inima și întunecă rațiunea. Naște distruge și populează coșmarurile din nopțile înstelate. Lipsa dragostei ucide bucuria de a trăi, ucide bucuria de a simți căldura unei îmbrățișari, mireasma primelor flori. Omoară visuri și speranțe. Alungă curajul.
Oameni lispiți de fericire învață la schimb ura și o mormăie în sinea lor în fiecare moment, așa cum seara, copiii cuminți spun rugăciunea la marginea paturilor lor înmiresmate cu smirnă și dragoste.
Oamenii neiubiți sunt cele mai neajutorate ființe, oricâtă putere, bani, faimă, sănătate ar avea.
Oamenii fără dragoste, cei care nu sunt înstare de iubire sunt printre noi, uneori chiar de mână cu noi.
Și numai Dragostea i-ar putea salva.
Iubiți-i!
miercuri, 9 iulie 2014
Unde ne este viața?
Unde ne este viața? Ne întrebăm de multe ori de parcă viața ar fi un obiect prețios pe care îl punem bine, sau la păstrare. Avem senzația ca viața ne este dată pentru a o trăi dar nu acum ci mai încolo când suntem pregătiți sau când avem mai mare nevoie și uite așa uităm să ne trăim viața și ne lăsăm în schimb trăiți de tot felul de angoase și frici, care în loc să ne dea viața ne-o răpesc picătură cu picătură și ajungem să o pierdem înainte să fie a noastră cu adevărat.
Unii văd viața ca pe un șir de întâmplări fără logică, alții ca lecții fără profesor, un șir de pedepse sau de binecuvântări, un șir de daruri sau de frustrări, fiecare după posibilitățile egoului.
Însă viața este acolo unde ne așteptăm mai puțin. Viața fiecăruia dintre noi este în ceilalți, căci fiecare cuvânt spus sau faptă împlinită, fiecare gând și fiecare sentiment plecat din noi spre ceilalți, este o transfuzie de viață. Viața noastră ajunge să atingă alte vieți și când atingerea este una de bucurie și viața noastră se împlinește prin împlinirea pe care o aduce.
Nu vă mai căutați viața în rezultate, succese sau eșecuri, conturi, diplome, ierarhii, căutați-vă viața în ceilalți și dacă vreți să știți cum mai este viața voastră priviți în ochii oamenilor pe care îi întâlniți azi, dacă ochii vă vor zâmbii înseamnă că ați făcut ce trebuie cu viața voastră; dacă întâlniți priviri indiferente sau reci să știți că ar cazul să vă treziți la viață!
Dansați, cântați, lucrați, gândiți, rugați-vă ca și cum ați face-o pentru cea mai draga ființă din viața voastră și veți simți cum nu v-ați născut degeaba.
Viața noastră are un scop...să dea viață, dar pentru asta trebuie să învățăm să ne simțim mereu vii!
Unii văd viața ca pe un șir de întâmplări fără logică, alții ca lecții fără profesor, un șir de pedepse sau de binecuvântări, un șir de daruri sau de frustrări, fiecare după posibilitățile egoului.
Însă viața este acolo unde ne așteptăm mai puțin. Viața fiecăruia dintre noi este în ceilalți, căci fiecare cuvânt spus sau faptă împlinită, fiecare gând și fiecare sentiment plecat din noi spre ceilalți, este o transfuzie de viață. Viața noastră ajunge să atingă alte vieți și când atingerea este una de bucurie și viața noastră se împlinește prin împlinirea pe care o aduce.
Nu vă mai căutați viața în rezultate, succese sau eșecuri, conturi, diplome, ierarhii, căutați-vă viața în ceilalți și dacă vreți să știți cum mai este viața voastră priviți în ochii oamenilor pe care îi întâlniți azi, dacă ochii vă vor zâmbii înseamnă că ați făcut ce trebuie cu viața voastră; dacă întâlniți priviri indiferente sau reci să știți că ar cazul să vă treziți la viață!
Dansați, cântați, lucrați, gândiți, rugați-vă ca și cum ați face-o pentru cea mai draga ființă din viața voastră și veți simți cum nu v-ați născut degeaba.
Viața noastră are un scop...să dea viață, dar pentru asta trebuie să învățăm să ne simțim mereu vii!
marți, 8 iulie 2014
marți, 1 iulie 2014
Zâmbetul, oglinda gândului
"Zâmbetul este oglinda gândului...Un gând rău ucide zâmbetul, un gând prefăcut transformă zâmbetul în rictus, un gând bun transformă zâmbetul în rază de soare chiar și pentru cei care trăiesc în bezna deznădejdii. Așa că, zâmbește! Zâmbetul tău poate fi unica bucurie pe care o simte un suflet deznădăjduit...Zâmbetul tău poate fi leac chiar și pentru inima ta....Nu-l poți vinde, nu-l poți cumpăra...El se oferă... de aici și valoarea sa nemăsurabilă. Zâmbetul e triumful asupra unui gând trist care încearca sa te domine.."
Legământ
Vreau să fac un legământ cu inima mea
- să nu aibă nicio așteptare -
să dăruiască mereu
așa cum trandafirii își dăruie parfumul și atât!
Și dacă vreunul va fi zdrobit,
parfumul fi-va și mai puternic.
Doamne, fii iubirea care să izvorască din inima mea
spre semeni.
- să nu aibă nicio așteptare -
să dăruiască mereu
așa cum trandafirii își dăruie parfumul și atât!
Și dacă vreunul va fi zdrobit,
parfumul fi-va și mai puternic.
Doamne, fii iubirea care să izvorască din inima mea
spre semeni.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)