Să aduni în inima ta frumuseţea
apusului şi explozia nesfârşită a răsăritului.
Să trăieşti fiecare zi
ca şi cum ar fi ultima, bucurându-te de binecuvântarea graţiei
răsăritului şi de mângâierea tainică a apusurilor.
Între ieri şi azi să
vezi mereu frumuseţea clipei, să trăieşti fiecare moment ca pe o
naştere sub botezul frumuseţii, să dai fiecărui moment posibilitatea de
a-ţi aduce acel moment de frumuseţe sublimă şi de divinitate cu care a
fost încărcat.
Să poţi trăi plenar viaţa, în lumina spontaneităţii
divine, în virtutea acelei forţe a binelui care este şi va fi mereu
triumfătoare.
Să treci prin viaţă făcându-ţi aripi
din frumuseţe, din iubire şi din credinţa în sine, în pofida oricărui
lucru, aspect, eveniment care pare a fi de netrecut, de nedepăşit prin
dificultatea sa aparentă.
Să fii deschis în faţa vieţii şi să aduci viaţa în sufletul şi în inima
oamenilor.
Să ai sufletul curat ca al unui copil şi să nu încetezi nici
o clipă să crezi în miracole, pentru că miracolele se produc în fiecare
clipă, doar ochiul sufletului este necesar să le perceapă.
Să ai sufletul plin de acea lumină a iubirii, a frumuseţii şi a dorului de absolut.
Să vii mereu în lume cu sufletul
plin de magia frumuseţii absolutului şi să faci astfel încât această
frumuseţe din sufletul tău să umple sufletele celor însetaţi de
frumuseţe şi celor ce au uitat de această frumuseţe.
Trăind mai mereu în această
frumuseţe şi în această plenară spontaneitate a clipei, viaţa devine un
dans al conştiinţei, o atingere caldă a aripei spiritului divin care
acoperă cu frumuseţea lui această manifestare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu