Rămâi
cu mine, Doamne! Când sunt supus păcatului şi sufletul mă doare. Când cad şi
uit să mă ridic, în ceasurile-n care nu pot nici să te chem şi nici să ascult
de Tine nu îmi vine.
Rămâi
cu mine, Doamne! Când n-am pe nimeni să mă audă sau de prea mult bine încep să
mă înstrăinez de Tine. Când am curaj şi pot o lume să înfrunt sau când sunt
slab şi nici speranţă nu mai am.
Rămâi
cu mine, Doamne! Când râd sau plâng, când cred că am dreptate, când somn nu am
în nopţile ce par să nu se mai sfârşescă şi neliniştea îşi face loc adânc în
mine.
Rămâi
cu mine, Doamne! Când nu ştiu calea pe care să o aleg, când tot ce am nu-mi
este de ajuns sau totul mi se pare opulent. Când pierd, câştig sau nu mai pot
să lupt.
Rămâi
cu mine, Doamne! Şi mă întăreşte în îndurare. Dă-mi lacrimile tale să şterg
păcate grele.
Rămâi
cu mine, Doamne! Să iert când ei nu
iartă. Să-i iubesc când ei mă ignoră. Să fiu când ei nu sunt. Să zâmbesc când
ei se-ncruntă. Să mângâi când ei strivesc. Să nu rănesc când ei insultă. Să nu
mă schimb de teamă. Să nu mă pied de Tine, Doamne. Să nu mă pierd de mine.